1 Regi 16:2 - Biblia în versuri 2014

² „Eu, din țărână, te-am cules Și astfel, tu ai fost ales Mai mare în poporul Meu. Dar n-ai făcut ce ți-am spus Eu, Căci ți-a plăcut, cu mult mai tare, A lui Ieroboam cărare. Poporul, Mi l-ai abătut Și să greșească l-ai făcut. Astfel, el a păcătuit Și-a Mea mânie a stârnit.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² „Te-am ridicat din pulbere și te-am pus conducător peste poporul Meu, Israel, dar tu ai umblat pe căile lui Ieroboam și l-ai făcut pe poporul Meu Israel să păcătuiască, mâniindu-Mă prin păcatele lor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² „Te-am ridicat din praful pământului și te-am numit conducător al poporului Meu – Israel; dar tu ai trăit ca Ieroboam și ai determinat poporul Meu – Israel – să păcătuiască, provocându-Mi mânia prin păcatele lor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² „Eu te-am ridicat din praf și te-am pus conducător peste poporul meu, Israél. Dar tu ai mers pe calea lui Ieroboám și l-ai făcut pe poporul meu Israél să păcătuiască, mâniindu-mă prin păcatele lor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² „Eu te-am ridicat din țărână și te-am pus mai-mare peste poporul Meu Israel; dar, pentru că ai umblat pe calea lui Ieroboam și ai făcut pe poporul Meu Israel să păcătuiască, pentru ca să Mă mânii prin păcatele lor,

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Fiindcă te‐am ridicat din țărână și te‐am pus domn peste poporul meu Israel, și ai umblat în calea lui Ieroboam și ai tras pe poporul meu Israel în păcat, mâniindu‐mă prin păcatele lor,

1 Regi 16:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

1 Regi 14:16

Ieroboam e vinovat, Că-n voia sorți-a fost lăsat De către Domnul, Israel. Ieroboam a tras, astfel, Întreg poporul în păcat!”

1 Regi 14:7

Ascultă deci, ce-am să-ți vorbesc: Du-te și, împăratului, Aste cuvinte să le spui: „Așa vorbește Cel pe care Israelul, drept Domn, Îl are, Acela care e, mereu, Singurul Domn și Dumnezeu: „Eu – din popor – te-am ridicat Și-apoi te-am pus drept împărat Ca să domnești în Israel,

1 Regi 15:26

Nadab, la fel ca tatăl său, Făcut-a doar ce este rău, Față de Domnul, după el Trăgând întregul Israel.

1 Regi 15:34

Ca și înaintașul său, El a făcut ce este rău Față de Domnul, căci urmase Calea pe care o lăsase Ieroboam, iar după el, A tras întregul Israel.

Exodul 32:21

Moise, pe-Aron, l-a întrebat: „Să-mi spui dar, ce s-a întâmplat? Ce rău, poporul ți-a făcut, Încât acum, ai abătut, Asupra lui, acest păcat?

Ieremia 7:18

Copiii strâng lemne, de zor, Și-apoi le duc părinților, Care fac focul, de îndat’. Femeile au frământat, Grabnic apoi, o plămădeală Și turte fac, fără-ndoială, Împărătesei cerului Și-asemenea oștilor lui, Iar din a jertfelor măsură, Dau jertfe pentru băutură În cinstea altor dumnezei. Prin toate câte le fac ei Au reușit să Mă mânie Și au stârnit a Mea urgie.”

Matei 5:19

Acela care îndrăznește Și numai o poruncă strică – Doar una, chiar de-i cea mai mică – Și-apoi greșit va da povețe Celor ce-s dornici să învețe, În ceruri, mic va fi chemat. Dar Eu vă spun adevărat, Că-n ceruri sunt chemați drept mari, Acei ce le-au păzit și cari, Pe alții, drept i-au învățat Și la veghere-au îndemnat.

Luca 1:52

Iar pe cei tari i-a răsturnat, De la domnie, și-a-nălțat Pe cei care au fost smeriți.

1 Samuel 2:24

Copiii mei, ce-am auzit Spunându-se de voi, mereu, Nu e de bine. Cum văd eu, Prin ceea ce ați săvârșit, Făcut-ați de-a păcătuit Întreg poporul Domnului.

1 Samuel 2:8

Din pulbere – de-i e pe plac – El îl ridică, pe sărac. Pe cel ce e lipsit apoi, El îl înalță din gunoi, Să-l pună-alături de cei cari Se-arată precum că sunt mari, Și-i dă un scaun de domnie – De slavă plin – ca să îi fie Drept moștenire minunată; Căci ai pământului stâlpi – iată – Sunt numai ai lui Dumnezeu, Iar lumea stă, pe ei, mereu.

1 Samuel 26:19

Ascultă-l dar, pe robul tău, Și-apoi să judeci cu dreptate, Tot ce-ți voi spune, împărate. Dacă cumva, e Dumnezeu Cel ce te-ațâță, tot mereu, În contra mea, zic să primească Mirosul ce-o să-l răspândească Un dar, ce este de mâncare, Adus de noi, de fiecare. Dar dacă nu e Dumnezeu, Ci ațâțat ești tu, mereu, De către oameni, să se știe Că blestemați doresc să fie, În fața Domnului ceresc, Fiindcă ei mă izgonesc Din moștenirea cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Zicând: „Să pleci, unde voiești, La domni străini, ca să slujești.”