Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Regi 14:9 - Biblia în versuri 2014

9 Tu n-ai urmat exemplul său, Ci ai făcut cu mult mai rău Decât toți cei cari, împărați, ‘Naintea ta, au fost aflați. Mai rău ești decât toți acei, Căci ai turnat alți dumnezei. Pe Mine-apoi m-ai lepădat, Iar în ăst fel, M-ai mâniat!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

9 Tu ai făcut mai mult rău decât toți cei care au fost înainte de tine. Te-ai dus și ți-ai făcut alți dumnezei și chipuri turnate, ca să Mă mânii, iar pe Mine M-ai aruncat înapoia ta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Tu ai făcut mai mult rău decât toți cei care au fost înainte de tine. Te-ai dus și ți-ai făcut alți (dumne)zei și idoli turnați, ca să Îmi provoci mânia; iar pe Mine M-ai aruncat la spatele tău…

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Ai făcut mai rău decât toți cei care au fost înaintea ta: te-ai dus să-ți faci alți dumnezei și chipuri turnate ca să mă mânii și m-ai dat la spatele tău.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Tu ai făcut mai rău decât toți cei ce au fost înaintea ta: te-ai dus să-ți faci alți dumnezei și chipuri turnate, ca să Mă mânii, și M-ai lepădat înapoia ta!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 ci ai făcut rău mai mult decât toți câți au fost înaintea ta, și ai mers și ți‐ai făcut alți dumnezei și chipuri turnate spre a mă mânia și m‐ai aruncat dinapoia ta;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Regi 14:9
42 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Ieroboam, sfat, a ținut Și-apoi, în urmă, a făcut – Din aur – doi viței. I-a pus, În față la popor, și-a spus: „De-acum, nu vreau să ne suim, Cu jertfe, la Ierusalim! Iată, aici, adus-am eu, Pe-al lui Israel Dumnezeu! Privește-L dar, cu încântare, Israele, pe Domnul care, Din al Egiptului ținut, Te-a scos și liber te-a făcut!”


Ieroboam e vinovat, Că-n voia sorți-a fost lăsat De către Domnul, Israel. Ieroboam a tras, astfel, Întreg poporul în păcat!”


Țara lui Iuda-n timpul său Făcut-a doar ce este rău În toate-n fața Domnului, Stârnind astfel, mânia Lui.


El i-a ucis pe-acei pe care Ieroboam în casă-i are. N-a scăpat nimeni, negreșit, Căci prin Baeșa s-a-mplinit, Astfel, cuvântul Domnului, Pe care, prin prorocul Lui – Prin Ahia, cari locuise La Silo – Domnul îl vestise.


Tot ceea ce s-a întâmplat, Din pricină-i că în păcat, Ieroboam a tras, astfel, Întreg poporul Israel.


Ca și înaintașul său, El a făcut ce este rău Față de Domnul, căci urmase Calea pe care o lăsase Ieroboam, iar după el, A tras întregul Israel.


La fel ca-naintașul său, Omri-a făcut ce este rău Față de Domnul, ne-ncetat. Cu mult mai rău el s-a purtat, Decât cei dinaintea lui.


Ca și înaintașul său, El a făcut ce este rău Față de Domnul, ne-ncetat. Cu mult mai rău el s-a purtat, Decât înaintașii lui. Pe calea împăratului Ieroboam – acela care,


Părinte pe Nebat, îl are – El a umblat, necontenit, Iar pe deasupra, s-a-nsoțit Cu Izabela – fata care, Părinte, pe Etbaal, îl are – Al cărei tată, împărat Era-n Sidon încoronat. Ahab, în urmă, a zidit, Altar – lui Baal – și i-a slujit.


Apoi, după aceste toate, El, Astarteei, i-a cioplit Un idol. Astfel, s-a vădit Că mult mai rău el s-a purtat, Decât aceia care-au stat Pe scaunul lui Israel, ‘Nainte de a fi domn el. Ca toți ceilalți de pân’ atunci, Ale lui Dumnezeu porunci, Mereu, el le-a nesocotit, Încât mânia I-a stârnit.


Ceea ce tatăl său surpase, A ridicat, din nou, Manase. Lui Bal, altare, i-a zidit Și înălțimi a construit. El, Astarteei, i-a făcut Un idol nou, cum a avut Pe vremea când Ahab ședea În Israel și-mpărățea. Apoi, în fața tuturor Oștirilor cerurilor, S-a închinat și le-a slujit.


Dar totuși, Domnul nu Și-a stins Mânia care L-a cuprins Față de Iuda, când văzuse Relele care le făcuse Manase. El a cuvântat:


Însă apoi, el a făcut Păcatele ce le-a avut Ieroboam, acela care, Părinte, pe Nebat, îl are. În felu-acesta, după el, A tras întregul Israel.


Ieroboam, preoți, a adus Și pentru înălțimi i-a pus, Pentru vițeii ce-i turnase Sau pentru țapii ce-i lucrase.


În valea fiilor pe care, Hinom, urmași, în lume-i are, Prin foc, pe-al săi fii, i-a trecut. Vrăjitorii a mai făcut Și de ghicit s-a ocupat. În jurul său a adunat Oameni cari spirite chemau Și viitorul îl ghiceau. El a făcut tot mai mult rău, Și-a mâniat pe Domnul său.


Peste cetățile-ntărite, Peste ogoarele-nsorite, Sau peste case și cetăți Cari pline-au fost de bunătăți, Ori peste puțuri și măslini, Pomi roditori, vii sau smochini, Ei au ajuns să stăpânească, Prin bunătatea Ta cerească. Pe săturate au mâncat Și-n acest fel s-au îngrășat, Căci numai într-o desfătare Trăit-au ei, fără-ncetare.


În urmă, ei s-au răzvrătit În contra Ta și-au părăsit Legea pe care-ai rânduit-o, Pe cari, prin Moise, au primit-o. Pe-ai Tăi proroci, ei i-au ucis Și n-au păzit ce era scris. La mari ocări, față de Tine, Ei s-au dedat, văzut-ai bine.


Prin felu-n care s-au purtat, Pe Dumnezeu L-au mâniat Și au făcut, astfel, să vie, Asupra lor a Lui urgie.


În gura ta, când tu urăști Mustrările ce le primești Și înapoia ta ai pus Cuvintele ce ți le-am spus?


De câte ori s-au răzvrătit Când în pustie s-au găsit! De câte ori L-au mâniat Când în pustie s-au aflat!


Dar ei însă, necontenit, Pe Dumnezeu L-au ispitit. În contra Lui s-au răsculat Și-a Lui poruncă au călcat.


Ei, înălțimi, au ridicat Și-n acest fel L-au supărat, Căci gelozia I-au stârnit Când pentru idoli au slujit.


De-asemenea, vă poruncesc Să nu se facă, niciodat’, La voi, vreun dumnezeu turnat!”


Până la neamu-al mielea, Oamenii vor putea vedea Nemărginita-Ți îndurare, Dar pedepsești fără-ncetare Păcatele părinților, În mijlocul fiilor lor. Tu ești al nostru Dumnezeu, Puternic, mare tot mereu. Domnul oștiri-i al Tău Nume Și-i cunoscut de-ntreaga lume!


Copiii strâng lemne, de zor, Și-apoi le duc părinților, Care fac focul, de îndat’. Femeile au frământat, Grabnic apoi, o plămădeală Și turte fac, fără-ndoială, Împărătesei cerului Și-asemenea oștilor lui, Iar din a jertfelor măsură, Dau jertfe pentru băutură În cinstea altor dumnezei. Prin toate câte le fac ei Au reușit să Mă mânie Și au stârnit a Mea urgie.”


Ei, însă, nu M-au auzit, Ci gâtul și-au înțepenit Și mult mai mult rău au făcut, Decât părinții, la-nceput.


De-aceea, Cel care mereu, E Domn precum și Dumnezeu A zis: „Pentru că M-ai uitat Și pentru că M-ai aruncat La al tău spate, pe-al tău drum, Poartă-ți pedeapsa ta acum, A tuturor curviilor Și a nelegiuirilor Pe care tu, necontenit, Până acum le-ai săvârșit.”


Apoi, îmi zise glasul Lui: „Văzut-ai, fiu al omului? Pentru-a lui Iuda casă, oare, A fi puțin lucru, îți pare, Toate pe câte le-ai văzut, Că ei, aicea, le-au făcut? Țara mai trebuie să fie, Umplută-apoi, cu silnicie? Mai trebuie făcut ceva, Să Mă mai mânie, cumva? Iată că ei, în acest ceas, Și-apropie ramul, de nas!


El a întins, ceva, spre noi – Ca și o mână – iar apoi, M-a apucat cu mâna Lui, Chiar de zulufii capului. Duhul – atuncea – m-a răpit Și de îndată am simțit Precum că sunt luat pe sus, Între pământ și cer, și dus Spre înălțimile cerești Și-n viziuni dumnezeiești, Ierusalimul l-am văzut. În felu-acesta, am putut S-ajung la poarta cea pe care Curtea din interior o are. Poarta – acolo așezată – Spre miazănoapte-i îndreptată. Idolul care se vădea Al geloziei, se găsea În acel loc. El e cel care Stârnise gelozia mare A Domnului. Priveam, când iată,


Iată ce vă mai spun acum: „Să nu vă-ntoarceți, nicidecum, Spre idoli și să nu-ncercați Să faceți dumnezei turnați! Eu sunt al vostru Dumnezeu, Și Eu sunt Domnul, tot mereu.”


Ați vrea ca-ntărâtat să fie Al nostru Domn, la gelozie? Mai tari, gândiți, că suntem noi, Decât e Dumnezeu, apoi?”


La gelozie – ne-ncetat – Aceștia M-au întărâtat, Prin tot ce nu e Dumnezeu. Prin idolii deșerți, mereu, Au vrut a Mă întărâta. De-acum, și Eu voi căuta Să-i întărât la gelozie Și să stârnesc a lor mânie, Printr-un popor cari nu-i popor Și printr-un neam neștiutor.


De când vă știu, necontenit, În contra Lui, v-ați răzvrătit.


Alți dumnezei – poporu-acel – Avea atunci, dar erau morți. Războiul ne bătea la porți, Dar scut sau suliță – de fel – Nu se vedea, în Israel, La patruzeci de mii de fii, Ca să poți, piept, ca să le ții.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ