Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Regi 13:5 - Biblia în versuri 2014

5 Altaru-atunci s-a despicat Și-a lui cenușă s-a vărsat, Așa precum omul a zis, Pe care Domnul l-a trimis.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

5 Altarul s-a despicat, iar cenușa din el s-a împrăștiat, potrivit semnului pe care omul lui Dumnezeu îl dăduse prin Cuvântul Domnului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Altarul s-a despicat și a căzut cenușa care era pe el – conform semnului pe care îl precizase omul lui Dumnezeu prin Cuvântul lui Iahve.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Altarul s-a despicat și cenușa de pe el s-a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu, la cuvântul Domnului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Altarul s-a despicat și cenușa de pe el s-a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu, potrivit cu cuvântul Domnului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și altarul s‐a despicat și cenușa de pe altar a fost vărsată, după semnul pe care‐l dăduse omul lui Dumnezeu prin cuvântul Domnului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Regi 13:5
13 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

În urmă, omul Domnului, Un semn i-a dat altarului: „Pentru a ști cu-adevărat, Că Domnu-i Cel ce-a cuvântat Atunci când m-a trimis pe mine, Iată ce semn am, pentru tine: Altarul se va despica, Și-a lui cenușă va pica, Vărsându-se în jurul lui!”


Auzind vorba omului, Ieroboam a fost cuprins, De furie. Mâna a-ntins Către altar și a strigat: „Să-l prindeți!” Dar, i s-a uscat – Îndată – brațul, iar apoi, N-a mai putut ca înapoi, Să și-l aducă, rămânând Întins, către altar cătând.


Ieroboam, când a văzut Minunea ce s-a petrecut, Spre omul Domnului, de-ndat’ – Cuprins de spaimă – a strigat: „Roagă-te-acum lui Dumnezeu Să-nzdrăvenească brațul meu, Să-l facă sănătos și-apoi Să îl pot trage înapoi!” Omul acela s-a rugat, Iar brațul i s-a vindecat.


Făina care îi rămase În oală, nu se-mpuținase, Iar untdelemnul din ulcior Fusese îndestulător.


„Dacă, în pace ai să vii” – Răspunse Mica – „vreau să știi Că Domnul n-a vorbit prin mine! Luați popoare, seama, bine!” – Mai zise el, când a sfârșit – „La ceea ce s-a prorocit!”


Războiul a continuat, În urmă, mai înverșunat. Ahab, rănit, a stat apoi – În carul său pentru război – În fața Sirienilor. Drept s-a ținut, ‘naintea lor, Până când seara a venit Și-abia atuncea a murit. Sângele care-i șiroia, Din rană, carul, îi umplea.


„Când pedepsesc pe Israel, Și-altarele de la Betel Le pedepsesc. Coarnele lor – Cele ale altarelor – Atuncea fi-vor sfărâmate Și la pământ – jos – aruncate,


Cât despre ucenicii Lui, Aceștia-n lume au pornit Și-apoi, au propovăduit, Așa cum i-a-nvățat Iisus. În orice loc, pașii i-au dus, Le sta alături Dumnezeu, Care, prin ei, lucra mereu. Cu semne, El Și-a însoțit Cuvântul, și L-a întărit, Ca noi să Îl avem, din plin, În vecii vecilor. Amin.


Când vorbele prorocului, Spuse-n Numele Domnului, Nu se-mplinesc, voi, negreșit, Veți ști că Domnul n-a vorbit. Prorocu-acel, fără-ndoială, Vorbit-a doar din îndrăzneală. Față de el, de bună seamă, Să nu aveți dar, nici o teamă.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ