3 Soțiile, de el, avute, În număr fost-au șapte sute. Crăiese-mpărătești sunt ele, Iar la femeile acele, Trei sute s-au mai alipit Cari țiitoare s-au vădit. Ele – așa cum s-a văzut – În inimă l-au abătut De la porunca Domnului Și-asemeni, de la calea Lui.
Iar Roboam se dovedea, Cum că pe Maca o iubea, Mai mult decât își îndrăgise Soațele cari le dobândise, Căci optsprezece a ținut. De-asemenea, a mai avut Șaizeci de țiitoare, el. A dobândit în acest fel, Un număr mare de copii: Căci douăzeci și opt de fii Și șaizeci fete, i-au născut Femeile ce le-a avut.
Și astfel, ale Persiei Crăiese și-ale Mediei – Care, sigur, vor fi aflat De ceea ce s-a întâmplat, Cum Vasti a nesocotit Poruncile ce le-a primit – La fel, în fața tuturor, Se vor purta, cu soții lor Ce-s căpeteniile tale. Așa se va deschide-o cale Ce va lăsa, mereu, să vie Numai dispreț mult și mânie.
Aur și-argint, mi-am adunat. Demnă de-un mare împărat Peste o țară însemnată, Mi-e bogăția câștigată. Mulți cântăreți mi-am mai dorit – Să-mi fie-aduși, am poruncit. De-asemenea, pe lângă ei, Și o mulțime de femei Mi-am mai adus, spre desfătare.
Dar numai una dintre ele – Plăcută a inimii mele – E porumbița mea iubită, Curată și neprihănită. Ea este singura pe care, Drept fiică, mama sa o are, Iar la măicuța ei în casă, Iubita mea-i cea mai aleasă. Fetele-atunci când o zăresc, Drept fericită o numesc. Împărătesele – și ele, Cu țiitoarele acele – O laudă, când le-ntâlnește.”
Israeliții și-au luat, Fete cu cari s-au însurat, Din fiicele neamurilor Care erau în jurul lor, Iar pentru-ai neamurilor fii Și-au dat fetele de soții, Și-n felu-acesta au sfârșit Ca domni străini să fi slujit.
Cu oamenii acei, apoi, S-a-ntors la Ofra, înapoi, Iar toți cei șaptezeci de frați Ai săi, atunci, au fost luați Și-au fost uciși, fără cruțare, Pe-aceeași piatră, fiecare. Doar fiul cel mai mic aflat La Ierubal – Iotam chemat – Să se ascundă-a izbutit Și-astfel, a supraviețuit.