Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Regi 11:1 - Biblia în versuri 2014

1 Femei străine, Solomon – Afară de-a lui Faraon Copilă – a mai îndrăgit. Cele pe care le-a iubit, Sidoniene se vădeau; Hetite altele erau; Unele fost-au Edomite, Sau din Moab, ori Amonite.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

1 Regele Solomon însă a iubit multe femei străine: pe fata lui Faraon, moabite, amonite, edomite, sidoniene și hitite,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 În afară de fiica faraonului, Solomon a mai avut și a iubit multe femei străine: moabite, amonite, edomite, sidoniene și hitite.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Regele Solomón a iubit multe femei străine pe lângă fiica lui Faraón: din Moáb, din Amón, din Edóm, Sidòniéne și hetée,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, afară de fata lui Faraon: moabite, amonite, edomite, sidoniene, hetite,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și împăratul Solomon a iubit multe femei străine pe lângă fata lui Faraon: femei de moabiți, amoniți, edomiți, sidonieni, hetiți,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Regi 11:1
20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Acestea toate-au fost făcute, Pentru nevestele avute – Care, străine, se vădeau – Și cari tămâie aduceau Pe vârful înălțimilor, Drept jertfă idolilor lor.


Fiul lui Solomon – cel care Drept Roboam, nume își are – În Iuda a împărățit. Când la domnie a venit, Cu-n an, de patruzeci, trecuse, Căci patruzeci și unu-avuse. El, la Ierusalim, a stat Șapteșpe ani, ca împărat. Astă cetate, Dumnezeu O alesese ca, mereu, A Lui să fie, căci voia, Să-Și pună Numele în ea. O Amonită ce se cheamă Naama, îi fusese mamă.


Când Roboam a adormit, A fost și el adăugit Părinților ce i-a avut. Al său mormânt a fost făcut Chiar în cetatea cea pe care, David al său părinte-o are. O Amonită, cari se cheamă Naama, îi fusese mamă. Apoi, fiul lui Roboam – Cari se chemase Abiam, În Iuda fosta-nscăunat Și a domnit ca împărat.


Părinte pe Nebat, îl are – El a umblat, necontenit, Iar pe deasupra, s-a-nsoțit Cu Izabela – fata care, Părinte, pe Etbaal, îl are – Al cărei tată, împărat Era-n Sidon încoronat. Ahab, în urmă, a zidit, Altar – lui Baal – și i-a slujit.


Cu Faraonul cel pe care Egiptu-n fruntea sa îl are, Se încuscrise Solomon. Din fiicele lui Faraon, El, o soție, și-a luat Și cu aceasta-apoi, a stat, Chiar în cetatea cea pe care, David, al său părinte-o are. Acolo, ei au locuit, Până când el a reușit Să își ridice casa lui, Precum și casa Domnului Și întreg zidul cel pe care, În jur, Ierusalimu-l are.


Bărbații ce-au fost înșirați, Cu toții fuseră-nsurați Cu fete care se vădeau Că dintre neamuri se trăgeau. Din ale lor căsătorii, Mulți dobândiseră copii.


După ce lucrul s-a sfârșit, Toți căpitanii au venit, La mine și au cuvântat: „Ascultă dar, ce s-a-ntâmplat: Întreg poporul Israel – Și preoți și Leviți cu el – Să știi că nu s-au despărțit De oamenii ce-au locuit În aste țări, ci au făcut Doar urâciuni, cum au văzut La neamul Canaaniților, Precum și al Hetiților. Făcut-au ca și Fereziții, Ca Iebusiții și-Amoniții, Ca neamul Moabiților, Sau cel al Amoriților. Ceea ce în Egipt văzură, Să știi dar, că și ei făcură.


Din alte neamuri, și-au luat Neveste și-au amestecat – În acest fel – neamul cel sfânt, Cu altele, de pe pământ. Iar cei care s-au dovedit Primii care au săvârșit Acest păcat, au fost cei cari Peste popor erau, mai mari, Căci ei erau conducători, Drept căpitani și dregători.”


Să vă feriți ca nu cumva, Soții, să ieie cineva Pentru-ai lui fii, din neamul lor – Din fiicele altui popor – Căci ele pot să îi târască Pe-ai voștri fii, să săvârșească Și ei curvii, asemeni lor, În fața dumnezeilor Pe care ele îi cinstesc!


Te va scăpa – pe negândite – Și de nevasta altuia, Și de străina care vrea, Cu vorbe de ademenire, Să pună a ei stăpânire, Pe tine – după ce-a lăsat


O groapă-i gura curvelor – Capcană pentru muritor – Și-acel pe care Domnul vrea Să-l pedepsească, pică-n ea.


Ai să începi ca să privești După femei, și-o să vorbești – Slobod, însă fără să știi, Cuprins de amețeli – prostii.


Vlaga, n-o da femeilor Și dezmierdările celor Care îi pierd pe împărați!


Vei fi de ele și ferit De vraja femeii stricate Și de străina care poate Cu limba-i să te-ademenească.


Să-ți fie. De străina rea, Cu vorbe ademenitoare, Te va feri și tot ea are Să te păzească de acea Care-i e soață altuia.


Tu să nu iei, pe nici o cale, Cumva, pe sora soaței tale. Nu-i dezveli, în nici un caz, Rușinea, ca să-i faci necaz Nevestei tale, cât trăiește. De-așa ceva, tu te ferește!


De-asemenea, în număr mare, Să nu aibă neveste care Să îi abată inima Și să îl facă a urma Gândul de a fi adunat Aur și-argint, neîncetat.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ