1 Regi 1:41 - Biblia în versuri 2014

⁴¹ Zvonul îndată s-a lățit, Încât el fost-a auzit Și la Adonia în casă, De toți cei cari, la el la masă, În timpu-acela, se găseau Și fără grijă petreceau. Când trâmbițe a auzit, Ioab a întrebat, uimit: „Ce vuiete îndepărtate Se-aud, acuma, din cetate? Nu auziți voi, cum răsună? Ce se întâmplă? Nu-i a bună!”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁴¹ Adonia și toți oaspeții care erau cu el au auzit strigătul tocmai când terminaseră de mâncat. Ioab, auzind sunetul trâmbiței, a întrebat: „De ce se aude această zarvă în cetate?“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴¹ Adonia și toți oaspeții care erau cu el, au auzit poporul strigând. Atunci ei au încetat să mai mănânce. Ioab a auzit sunetul goarnei; și a întrebat: „De ce se aude acest zgomot în oraș?”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴¹ Adonía și cei care erau cu el au auzit când au terminat de mâncat și de băut. A auzit și Ióab sunetul de trâmbiță și a zis: „Pentru ce este zgomotul [acesta] de care răsună cetatea?”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴¹ Zvonul acesta a ajuns până la Adonia și la toți cei poftiți care erau cu el tocmai în clipa când sfârșeau de mâncat. Ioab, auzind sunetul trâmbiței, a zis: „Ce este cu vuietul acesta de care răsună cetatea?”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴¹ Și Adonia și toți oaspeții cei care erau cu el, au auzit pe când sfârșeau de mâncat. Și Ioab a auzit sunetul trămbiței și a zis: Pentru ce este vuietul acesta de care răsună cetatea?

1 Regi 1:41 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

1 Regi 1:40

Poporu-ntreg – neîndoios – Se arătase bucuros Și pe-a lor urmă, imediat, Cântând din fluier, a plecat, În strigăte de veselie, Cuprins de-o mare bucurie.

1 Regi 1:42

Pe când el, încă, mai vorbea, Iată că Ionatan grăbea Spre masa lor. El e cel care, Pe-Abiatar, părinte-l are. Adonia, când l-a văzut, Semn ca să vină, i-a făcut: „Apropie-te, căci tu ești Un om viteaz care-aduci vești! Vino de grabă și ne spune: Ce vești aduci? Cred că sunt bune!”

Iov 20:5

De biruință scurtă parte, Și doar de bucurii deșarte, De-o clipă, cel nelegiuit?

Exodul 32:17

Din depărtări, a auzit Iosua, zarvă, și-a grăit: „Iată, în tabără la noi, Se-aude strigăt de război!”

Proverbe 14:13

De multe ori, chiar când e bine Și râsu-n hohot lanț se ține, Inima poate fi mâhnită, Iar bucuria e sfârșită Destul de trist, în acest caz, Căci e urmată de necaz.

Matei 21:15

Dar preoții cei mai de seamă, Lipsiți de cea mai mică teamă De Dumnezeu, când au văzut Minunile ce le-a făcut – Și-asemeni, când au auzit Cum că Iisus e preamărit, Că pruncii chiar, strigau „Osana, Fiu al lui David!” – atunci cana Mâniei lor s-a încărcat, Și, pe Iisus, L-au întrebat:

Fapte 21:31

Să îl omoare, au voit, Dar vestea, iute, s-a lățit Și, pretutindeni, a pătruns, Astfel încât ea a ajuns La căpitanul oastei, care Aflat-a despre tulburare.