1 Petru 4:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ De-aceea, iată, sunt mirați Acum, când nu mai alergați, Cu ei, pe ale lor cărări, La un potop de desfrânări; De-aceea, ei vă prigonesc Acum, și vă batjocoresc.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁴ De aceea sunt surprinși ei că nu alergați împreună cu ei la același potop de destrăbălare și vă batjocoresc.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Ei se miră acum de faptul că nu mai sunteți implicați în același exces de imoralitate; și vă calomniază.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ De aceea li se pare ciudat că voi nu mai alergați împreună cu ei spre acest dezmăț și vă defăimează.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁴ De aceea se miră că nu mai daţi năvală împreună cu ei în acelaşi potop al depravării şi vă defăimează,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ De aceea se miră ei că nu alergați împreună cu ei la același potop de desfrâu și vă batjocoresc.

1 Petru 4:4 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Matei 23:25

Vai vouă, iarăș’, Farisei Și cărturari! Sunteți acei Care, paharu-l curățați Doar în afară, și-l lăsați Plin cu gunoi – gunoiul care Răpire-i și necumpătare.

Luca 15:13

Fiul cel mic și-a adunat, Tot ce avea, și a plecat, Să stea-ntr-o țară-ndepărtată. Dar viața, cea destrăbălată, Pe care-acolo, a trăit-o, Iute, averea, i-a-nghițit-o.

Fapte 13:45

Văzând mulțimea adunată, Iudeii, iute, s-au umplut De pizmă și au început, Contra lui Pavel, să vorbească Și chiar să îl batjocorească.

Fapte 18:6

Și în batjocură-l luau. Pavel, atunci, și-a scuturat Haina, de praf, și-a cuvântat: „Al vostru sânge o să cadă, Pe capul vostru. Să se vadă Că sunt curat! De-acum, mereu, La Neamuri, mă voi duce eu.”

Romani 13:13

Frumos, ca-n timpul zilei, noi Trebuie să trăim apoi, Nu doar în chefuri și-n beții, În fapte rele și curvii, În certuri, pizmă și rușine.

Efeseni 5:18

Să nu vă prindă-n mreaja lui, Vinul, ca să vă îmbătați, Căci acest lucru – nu uitați – Este chemat „destrăbălare”. Fiți plini de Duh dar, fiecare.

1 Petru 2:12

Purtare bună, să aveți, Când, între Neamuri, voi sunteți, Pentru ca-n tot ce vă vorbesc De rele și v-asemuiesc Cu cei ce rele fac, prin voi – Prin faptul că ei văd apoi, Că faceți bine, tot mereu – Slavă să-I dea, lui Dumnezeu, În ziua cercetării lor.

1 Petru 3:16

Păstrați-vă, neîncetat, Al vostru cuget, nepătat, Căci astfel, cei ce vă bârfesc, În ceea ce ei vă vorbesc De rău, să fie rușinați, Văzându-vă cum vă purtați, Cum în Hristos – toți, împreună – Aveți, mereu, purtare bună;

2 Petru 2:12

Aceștia, însă, vreau să știți, Că pot a fi asemuiți Cu niște dobitoace care N-au minte și-astfel, fiecare, Din fire chiar, au fost sortite, Prinse a fi și nimicite; Pentru că au batjocorit Ce nu cunosc, vor fi pierit În însăși stricăciunea lor;

2 Petru 2:22

Exact precum a cuvântat Vechea zicală, s-a-ntâmplat, Cu acești oameni: „Înapoi, Se-ntoarse câinele apoi, La ceea ce el a vărsat”, Sau „În mocirlă a intrat, Ca să se tăvălească, iată, Scroafa care a fost spălată”.”

Iuda 1:10

Dar acești oameni se vădesc, Mereu, că doar batjocoresc, Ceea ce nu au cunoscut Și astfel, singuri, s-au pierdut, În ceea ce-au știut, din fire – Adică din a lor simțire – Ca dobitocul, fără minte.