Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Petru 4:18 - Biblia în versuri 2014

18 Iar dacă cel neprihănit Greu scapă, cel nelegiuit – Și păcătosu-asemenea – Să scape dar, cum vor putea?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

18 Și: „Dacă cel drept este salvat cu greu, ce se va face cel lipsit de evlavie și cel păcătos?“

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 „Și dacă celui corect îi este dificil să scape, oare ce se va întâmpla cu cel necredincios și păcătos?”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Și „dacă cel drept cu greu se va mântui, nelegiuitul și păcătosul unde vor ajunge?”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

18 Şi dacă cel drept cu greu este mântuit, ce va fi cu cel nelegiuit şi păcătos?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Și, dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit și cel păcătos?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Petru 4:18
27 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Cei ce-n Sodoma locuiau, Plini de păcate se vădeau. În acel loc, nu s-a găsit Un om măcar, neprihănit, Să facă voia Domnului Și să urmeze calea Lui.


Cum cel neprihănit primește Răsplată-aici – chiar pe pământ – Cu-atât mai mult atuncea sânt Și păcătoșii răsplătiți, Precum toți cei nelegiuiți.


„Beți, căci văzut-am ce mult rău Se face în cetatea-n care Este chemat, fără-ncetare, Numele Meu! Credeți că voi, Nepedepsiți scăpați apoi? Nu veți scăpa nepedepsiți! Nu veți scăpa! Așa să știți! Căci voi trimite sabia, Asupră-vă. Ea va cădea Asupra celor care sânt Locuitori pe-acest pământ. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul oștirii a vorbit!”


Dar dacă cel neprihănit Se va abate, la sfârșit, De la a lui neprihănire Și-apoi, mânat de o rea fire, Va face urâciuni, știute Că de cel rău doar sunt făcute, Ar putea el să reușească, În acest fel, să mai trăiască? Nu! Iar neprihănirea-i toată, Avută-ntâi, va fi uitată, Pentru că omul s-a dedat La făr’delegi și la păcat. De-aceea-n rele – bunăoară – Omul acela o să moară.


Astă treime, la un loc O strâng și-o curățesc prin foc, Asemenea aurului, Precum și a argintului. Ea va chema Numele Meu Și-o să asculte ce spun Eu. Eu le voi zice, tuturor: „Acesta e al Meu popor!”, Iar ei vor zice, tot mereu, „Domnul ne este Dumnezeu!”


Vameși și păcătoși veneau Și, pe Iisus, Îl ascultau.


Copacului cel verde, dacă Așa îi fac, ce au să-i facă, Atunci, copacului uscat?”


Și-au întărit, în calea lor, Sufletul ucenicilor. Să stăruie, i-au îndemnat – Toți – în credință, ne-ncetat, Spunând că-n cer, la Dumnezeu, Doar prin necazuri și prin greu, Putem pătrunde. Când sfârșiră,


„Tu, Pavele, teamă să n-ai, Pentru că trebuie să stai, La Roma, ca să îi vorbești Cezarului. Astfel, primești Pe toți cei cari te-au însoțit La drum, căci ți i-a dăruit Chiar Dumnezeu.” Așa mi-a spus Îngeru-acel, apoi, s-a dus.


Care, de fapt, e planul lor. Astfel, a zis ostașilor, Și-asemenea, sutașului: „Pentru voi toți, scăpare nu-i, De-aceștia au să reușească, Corabia, s-o părăsească.”


„Mânia Domnului pornește, Din cer, și se descoperește Față de cei ce nu-L cinstesc, Față de cei ce săvârșesc Nelegiuiri, voind să fie Înăbușit, în silnicie, Întregul adevăr, mereu.


Căci iată, când pierduți eram – Și când putere nu aveam – Hristos, la vremea cuvenită, A adus plata potrivită, Murind, spre a fi izbăviți Cei care sunt nelegiuiți.


Dar Dumnezeul nostru, iată, Față de noi, că Își arată Dragostea Lui, prin ce-a făcut. Pe când noi, încă, am zăcut În starea noastră de păcat, Iisus Hristos fusese dat, Să se jertfească, pentru noi.


Așadar, cel care gândește Că în picioare se găsește, Atent să fie, ca să vadă, În jurul său, și să nu cadă.


Pentru că Legea nu s-a dat Pentru cei cari s-au arătat Că oameni sunt, neprihăniți, Ci pentru cei nelegiuiți; Deci, pentru cei cari – se-nțelege – Precum că sunt fără de lege, Pentru cei neevlavioși, Sau nesupuși, ori păcătoși, Sau pentru cei cari, fără teamă, Ucid chiar și pe a lor mamă, Ori pentru cei cari, bunăoară, Pe ai lor semeni, îi omoară,


„De-aceea, vreau să ascultăm Și bine, seama, să luăm, La vremurile-acestea-n care, Încă se află, în picioare, Făgăduința Domnului, De a intra-n odihna Lui, Ca nu cumva, unii din noi Să vină prea târziu apoi.


Pe omul cel neprihănit, Cari nu vi s-a împotrivit, L-ați osândit, atuncea, voi, Și, omorât, a fost apoi!


Întotdeauna, treji să stați, Atenți să fiți și să vegheați, Căci diavolul, care-i mereu, Al vost’ potrivnic, ca un leu – Care răcnește-nfuriat – Vă dă târcoale, ne-ncetat, Și caută-n orice clipită, Pe cineva, ca să-l înghită.


Cerul de azi și-acest pământ, Acum, tot prin acel Cuvânt, Păzite-s, cu întreaga lume, Pân’ va veni un timp anume, Ce va aprinde, dintr-odată, În acea zi de judecată, Focul, de care, mistuiți, Vor fi toți cei nelegiuiți.


Să-i judece pe toți cei răi. Va face, împotriva lor – Și împotriva tuturor – Atunci, o judecată mare, Încredințând, pe fiecare, De faptele ce-s săvârșite Și se vădesc nelegiuite, De vorbele necugetate – Și de ocară – îndreptate, De-acei nelegiuiți, mereu, Către al nostru Dumnezeu.”


Atunci când Domnul te-a trimis La Amalec, astfel ți-a zis: „Să nimicești, de peste fire – Fără nici o deosebire – Pe-Amaleciți. Să faci război, Până-i vei nimici apoi.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ