1 Petru 2:1 - Biblia în versuri 2014

¹ „Acum, vă-ndemn să încercați, Ca orice rău să-l lepădați; Și orice prefăcătorie, Pizmă, sau vicleșug, să fie Înlăturate de la voi. Iar orice clevetire-apoi, S-o lepădați. Astfel, atunci,

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹ Prin urmare, dați la o parte orice răutate, orice viclenie, ipocrizie, gelozie și orice fel de calomnii.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Deci renunțați la orice formă de: răutate, înșelăciune, ipocrizie, invidie și defăimare.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Așadar, îndepărtând toată răutatea și orice înșelăciune, ipocrizie, invidie și orice vorbire de rău,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹ Dând la o parte, aşadar, orice răutate şi orice înşelăciune, ipocrizie, invidie şi bârfă,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Lepădați dar orice răutate, orice vicleșug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă și de clevetire

1 Petru 2:1 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 36:13

Furioși sunt cei nelegiuiți: Atunci când sunt înlănțuiți, Nu strigă către Domnul lor

Psalmi 32:2

Ferice e de orișicine Căruia Domnul nu-i va ține În seamă, vreo nelegiuire, Și-al cărui duh nu are știre De viclenii ascunse-n el! Ferice e de omu-acel!

Psalmi 34:13

Limba, de rău, să ți-o ferești Și caută să nu rostești – Atât cât vei trăi sub soare – Cuvintele înșelătoare!

Psalmi 37:1

Să nu te mânii niciodată, Pe cei răi – eu te sfătuiesc – Nici nu privi cu jind, vreodată, La cei cari rău-l făptuiesc.

Psalmi 73:3

Când am privit cu jind ‘napoi La cei nelegiuiți, și când Văzut-am cât de fericiți

Proverbe 14:30

Când inima e liniștită, E viața trupului păzită; Însă pizma oamenilor, E putrezirea oaselor.

Proverbe 24:1

Nu-l pizmui pe omul rău! Nu te dori în rândul său!

Proverbe 24:19

Să nu te mânii pe cel rău, Nu pizmui avutul său.

Proverbe 3:31

Din parte-i. Să nu pizmuiești Pe-asupritor, ci să-ți ferești Picioarele, de calea lui,

Isaia 2:20

În ziua ‘ceea, nimenea – Nevoie – nu va mai avea De idoli, căci vor fi zvârliți La șobolani și nimiciți Toți idolii cei cunoscuți, Din aur sau argint făcuți. Pradă a liliecilor, Vor fi idolii tuturor;

Isaia 30:22

Vei socoti ca drept spurcat Argintul ce a îmbrăcat Toți idolii. Apoi, la fel, Vei socoti aurul cel Cu care fi-vor poleite Și chipurile ce-s cioplite. Privite toate au să fie, Precum e o necurăție Și ai să spui de ele-apoi: „Afară dar, grabnic, cu voi!”

Matei 15:7

Ăst obicei. Bine-a vorbit Isaia, prefăcuților:

Matei 23:28

La fel și voi: în exterior, Vă arătați, oamenilor, Cum că sunteți neprihăniți, Dar înlăuntru, năpădiți Ați fost, doar de fățărnicie

Matei 24:51

Atuncea, fi-va pedepsit: În două, el va fi tăiat Și-apoi, afară, aruncat – Acolo unde soarta lui E cea a prefăcutului, În negura plânsetelor Și în scrâșnirea dinților.”

Matei 7:5

Fățarnice! Întâi să scoți Bârna, din ochiul tău, să poți Scoate, apoi, paiul, pe care, Fratele tău, în ochi, îl are.

Marcu 12:15

Plătim sau nu, Cezarului?” Fățarnicul lor gând, ascuns, Iisus, îndată, l-a pătruns, Și-a întrebat: „De ce veniți, La Mine, să Mă ispitiți? Dați-Mi un ban!”, El le-a mai spus,

Luca 11:44

Fățarnici, cu mai multe fețe! Vai vouă, Fariseilor! Asemenea mormintelor Ascunse, sunteți, peste care, Toți calcă, plini de nepăsare, Pentru că nici nu bănuiesc Că ele-acolo, se găsesc!”

Luca 12:1

În vremea ‘ceea, mulți s-au dus, Ca să Îl vadă, pe Iisus. Atât de mulți se îmbulzeau În juru-I, încât se călcau, Unii pe alții, în picioare. Văzând acea mulțime mare, El zise ucenicilor: „Întâi, de-a Fariseilor Plămadă – de-al lor aluat – Să vă feriți, neîncetat. Fățărnicia e acea Plămadă – vă feriți de ea!

Luca 6:42

Să-i zici, fratelui tău: „Socot, Să mă lași, paiul, să ți-l scot”, Dar bârna, care e la tine – În ochiul tău – n-o vezi? Ei bine, Fățarnicule, să îți scoți Bârna, din ochi, de vrei să poți Ca să vezi clar, și-apoi abia, Vei scoate paiul altuia!

Ioan 1:47

Văzându-l, pe Natanael, Cu Filip, că vine la El, Iisus, în ăst fel, a vorbit: „Iată-l pe-acest Israelit! Aflați dar, că omul acel, N-ascunde vicleșug, în el!”

Romani 1:29

Conduși fiind, de a lor fire, Sunt plini, doar, de nelegiuire, De viclenie și curvie, De răutate, lăcomie; De pizmă, plini s-au dovedit, Și de ucideri, negreșit, De ceartă și de-nșelăciune. Rele porniri pot să adune, Pentru că sunt și șoptitori, Trufași, obraznici, bârfitori;

1 Corinteni 14:20

Deci fraților, luați aminte: Nu v-arătați, copii, la minte, Ci-n răutăți, căci doar atunci Eu vă îndemn, ca să fiți prunci. La minte, fiți ca și cei cari Au dovedit că-s oameni mari.

1 Corinteni 5:8

Acuma, trebuie să știm Ca praznicul să-l prăznuim, Nu cu acel vechi aluat, Sau cu acel amestecat Cu răutăți și viclenie, Ci cu azimi de curăție Și doar de adevăr, mereu – Acesta este sfatul meu.”

2 Corinteni 12:20

N-aș vrea, când vin, să vă găsesc, Așa precum nu îmi doresc, Și nu vreau, ca nici eu, apoi, Să fiu găsit, altfel, de voi. Mă tem – atuncea când sosesc – Gâlceavă, ca să nu găsesc, Pizmă, mânie, dezbinări, Vorbiri de rău și tulburări, Bârfe ce iscă supărare, Sau foarte multă îngâmfare.

Efeseni 4:31

Încă odată, vă voi spune: Să piară orice-amărăciune, Orice iuțime, dintre voi, Mânie, sau strigări apoi, Și orice fel de clevetire, Sau răutăți, ce țin de fire.

1 Tesaloniceni 2:3

Mărturisim dar, orișicui Căci ceea ce, mereu, vestim, În orice loc noi ne găsim, Nu șade în necurăție, În rătăciri, sau viclenie.

1 Timotei 3:11

Femeile, de-asemenea Trebuie, cinste, a avea; Clevetitoare, să nu fie; Cu cumpătare să se ție Și, credincioase, să se-arate Apoi, în lucrurile toate.

Titus 2:3

Femeile acelea care, În vârstă, sunt, mereu să știe, În cuviință, să se ție, În ce privește-a lor purtare: Să nu fie clevetitoare, Să nu fie, la vin, dedate Și să-i învețe, cu dreptate, Pe alții, tot ce e plăcut Și, ce e bine, de făcut;

Evrei 12:1

„Acuma dar, dragii mei frați – Când ne aflăm înconjurați De-un nor de martori – să-ncercăm, Ca orice piedică s-o dăm Deoparte, să ne smulgem noi, Din mreaja de păcat și-apoi, Să alergăm, cu stăruință – Cu o puternică credință – În alergarea cea pe care, O are-n față fiecare.

Iacov 1:21

Deci, orișice necurăție, Vreau, lepădată, ca să fie, Din sânul vostru, după care, Scăpați de orice revărsare De răutate, și primiți, Doar cu blândețe și smeriți, Cuvântul ce a fost sădit, În voi, și care, negreșit, Pătrunde în a voastră fire, Ca să v-aducă mântuire.

Iacov 3:14

Dar dacă voi ați adunat Pizmă amară, ne-ncetat, În inimă și, peste voi, Un duh de ceartă stă apoi, De laudă să nu vorbiți, Ca nu cumva voi să mințiți, În contra adevărului.

Iacov 4:11

De rău, să nu vă mai vorbiți, Pentru că, trebuie să știți, Căci cine va vorbi de rău – Sau judecă pe frate’ său – Acela, Legea, o vorbește, De rău – și-o judecă, firește. Atunci, nu ești împlinitor Al Legii, ci judecător.

Iacov 4:5

Degeaba credeți că vorbește Scriptura? Ea ne dovedește Că Duhul, pus de Dumnezeu, În oameni, ne-a dorit, mereu, Cu gelozie, pentru Sine.

Iacov 5:9

Să nu vă plângeți – eu aș vrea – Unu-mpotriva altuia, Pentru ca nu cumva apoi, S-ajungeți judecați și voi, Căci marele Judecător E chiar la ușă, fraților.

1 Petru 2:16

Ca oameni slobozi vă purtați, Dar fără ca să preschimbați Această slobozenie-n voi, În haina răutăți-apoi; Ci vreau să vă purtați, mereu, Ca robi dar, ai lui Dumnezeu.

1 Petru 2:22

„El n-a făcut nici un păcat, Iar vicleșug nu s-a aflat, În gura Sa, când a vorbit.”

1 Petru 3:10

„Căci cel ce viața o iubește Și zile bune își dorește, Să știe, limba, să-și strunească Și, de la rău, să și-o oprească. Apoi, ferească-și fiecare, De vorbele înșelătoare, Buzele lui. În drumul său,

1 Petru 4:2

Pentru că el, în vremea-n care, În trup – s-o mai petreacă – are, Va trebui ca să trăiască Nu după pofta omenească; Doar după voia Domnului, Își va trăi el, viața lui.

1 Petru 4:4

De-aceea, iată, sunt mirați Acum, când nu mai alergați, Cu ei, pe ale lor cărări, La un potop de desfrânări; De-aceea, ei vă prigonesc Acum, și vă batjocoresc.

Revelația 14:5

În gura lor, nu s-au găsit Minciuni și astfel, s-au vădit Că, fără vină, sunt, mereu, La scaunul lui Dumnezeu.