1 Petru 1:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Astfel, li s-a descoperit, Că prorocia lor de-apoi, Nu-i pentru ei, ci pentru voi. Ceea ce ei au prorocit, Atunci – prin cei ce v-au vestit, Azi Evanghelia – ați aflat, Prin Duhul Sfânt, din cer plecat, În care, chiar îngerii vor, Ca să privească. Tuturor,

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹² Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru voi slujeau ei cu privire la lucrurile care v-au fost istorisite acum de către cei ce v-au vestit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din Cer, lucruri la care până și îngerii tânjesc să privească.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Acelor profeți li s-a revelat că asemenea lucruri nu se vor întâmpla în timpul vieții lor; și că, de fapt, vorbiseră despre timpul în care trăiți voi. Acum deja ele vi s-au confirmat prin cei care v-au predicat Vestea Bună, fiind susținuți de Spiritul Sfânt trimis din cer. Această Veste Bună conține lucruri pe care doresc să le știe chiar și îngerii din cer…

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Acestora le-a fost descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru voi au făcut ei acestea, care acum vă sunt vestite prin cei care v-au adus vestea cea bună prin Duhul Sfânt trimis din ceruri. Lucrurile acestea, chiar îngerii doresc să le privească.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹² Lor li s-a descoperit că nu pentru ei, ci pentru voi slujeau cele ce v-au fost vestite acum de cei care v-au adus evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer, lucruri pe care şi îngerii doresc să le înţeleagă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer și în care chiar îngerii doresc să privească.

1 Petru 1:12 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Exodul 25:20

Ei se vor arăta privirii, Cu aripile-acoperind Capacul, fața lor fiind, Către acesta, îndreptată.

Proverbe 1:23

Vă-ntoarceți dar, și mă urmați! Mustrările mi le-ascultați! Iată ce fac acuma eu: Torn peste voi din duhul meu Și vă voi face cunoscut Al meu cuvânt, căci am văzut

Isaia 32:15

Până când Duhu-n slăvi aflat, Asupră-ne va fi turnat. Atunci, pustiile ce sânt, Se vor preface în pământ, Iar tot pometul din câmpie, Ca o pădure o să fie.

Isaia 53:1

Cine-a crezut vorbele zise? Cine-a crezut ce se vestise? Cine e cel care-a văzut – Cine e cel ce-a cunoscut – Brațul cel tare-al Domnului?

Daniel 10:1

Anul al treilea se vădea, De când în Persia ședea Măritul Cir, drept împărat. În timpu-acela i s-a dat, Acest cuvânt, lui Daniel. Și Beltșațar se cheamă el. Cuvântul care i s-a dat, Lui Daniel, e-adevărat Și despre o nenorocire, Face acest cuvânt vorbire. Iar Daniel a dovedit Luare-aminte, negreșit, Și să-nțeleagă, a putut Visul pe care l-a avut.

Daniel 12:13

Tu pregătește-te de drum. Du-te să dobândești hodină, Până sfârșitul o să vină. Atunci iarăși, te vei sălta Șezând în moștenirea ta, La încheierea vremilor Și la sfârșitul zilelor.”

Daniel 12:9

El mi-a răspuns în acest fel: „Acuma, du-te Daniel! Ascunse și pecetluite, Vor fi cuvintele rostite, Pe care tu le-ai auzit, Până la vremea de sfârșit.

Daniel 2:19

După aceea – negreșit – Taina i s-a descoperit, Lui Daniel, care-a avut O viziune și-a văzut Tot ceea ce s-a arătat În vis, marelui împărat. Vedenia ce o zărise, În timpul nopții o primise. Atunci L-a binecuvântat Pe Domnul Cel adevărat, Pe Dumnezeul cerului, Precum și al pământului.

Daniel 2:22

Tot ceea ce este ascuns, Ce e adânc, de nepătruns, Și tot ceea ce este greu, Doar El descoperă, mereu. El poate, astfel, a pătrunde Ceea ce-n beznă se ascunde. Are-o-nțelegere deplină, Căci locuiește în lumină.

Daniel 2:47

În urmă, către Daniel, El glăsuit-a în ăst fel: „Cu-adevărat, văzut-am eu Cum că al vostru Dumnezeu E Domnul dumnezeilor Și Domnul împăraților, Căci El doar ți-a descoperit Taina de care mi-ai vorbit!”

Daniel 8:13

Un sfânt, apoi, a început A glăsui și, de îndat’, Alt sfânt apoi l-a întrebat: „Spune-mi, în câtă vreme, oare, Se va-mplini vedenia care Privește jertfa necurmată? Deci, când va fi ea desființată? Apoi, în câtă vreme, oare, Se va-mplini vedenia care Arată cu deosebire Spre-a urâciunii pustiire? Și până când, călcate sânt Oștirea și Locașul sfânt?”

Daniel 9:24

Numărul săptămânilor Sortite pentru-al tău popor Și pentru-a ta sfântă cetate – Până când fi-vor încetate Relele ce sunt săvârșite Și până vor fi ispășite Păcatul și nelegiuirea De cari umplută este firea, Până când fi-va arătată Neprihănirea minunată Care urmează ca să vie Și veșnică are să fie, Pân’ la pecetluirea care Astă vedenie o are Și cu această prorocie, Și până când are să fie Făcută ungerea pe care O va primi Acela care Este drept Sfânt al sfinților – Numărul săptămânilor De cari îți pomenisem ție, De șaptezeci, are să fie.

Ioel 2:28

Peste orice făptură, Eu – Atuncea – torn din Duhul Meu. Fiicele voastre și-ai voști’ fii Au să rostească prorocii. Bătrânii voștri vor avea Vise și de asemenea, Vedenii dau tinerilor.

Amos 3:7

Nu, nu, căci Domnul Dumnezeu Taina-Și descoperă mereu, În fața celor ce-L slujesc Și cari proroci se dovedesc. Nimic nu face, până când Nu spune ce are de gând.

Zaharia 12:10

Atunci, asupra casei care David în stăpânire-o are, Și peste cei ce se vădesc Că în Ierusalim trăiesc, Duh de-ndurare Eu voi pune, Precum și duh de rugăciune. Își vor întoarce înapoi Ochii și vor privi apoi, Spre Cel pe care L-au străpuns, Spre Mine, pe cari M-au împuns. În urmă, Îl vor plânge dar, Cum cineva-și plânge amar, Pe fiul care l-a avut, Care-i era întâi născut.

Matei 11:25

Apoi, El a continuat: „Tată, în veci, fii lăudat, Că aste lucruri, le-ai ascuns De înțelepți; de nepătruns Sunt pentru cel ce-i iscusit. Tu, însă, le-ai descoperit

Matei 11:27

Toate-Mi sunt date Mie. Eu Le am, dar, de la Tatăl Meu. Fiul, deplin, nu-i cunoscut Decât de Tatăl; și știut E Tatăl, doar de Fiul Lui Și încă de acela cui, Fiul, să Îl arate, are.

Matei 16:17

El i-a răspuns: „Te fericesc Pe tine, al lui Iona fiu, Căci Tatăl Meu, Domnul Cel viu Din cer, ți-a făcut cunoscut Lucrul acest. Nu l-ai știut Prin sângele și carnea ta; Cel care-ți poate arăta Lucrul acesta-I Tatăl Meu: Deci, le-ai aflat, prin Dumnezeu.

Marcu 16:15

Apoi, le-a zis: „O să porniți, Ca Evanghelia s-o vestiți. O veți purta din gură-n gură, S-o afle orișice făptură.

Luca 15:10

Și între îngeri, o să fie Cu mult mai multă bucurie – În cer – dacă, de-aici, de jos, Se pocăiește-un păcătos.”

Luca 2:26

Duhul Cel Sfânt îi spuse-n gând Că n-o să moară, până când Are să-L vadă pe Hristos.

Luca 9:6

Din sat, în sat, ei au pornit Și, Evanghelia, au vestit. Bolnavii, ce la ei veneau, La vorba lor, se vindecau.

Ioan 15:26

Mângâietorul, când sosește, De Mine, vă mărturisește; Duh de-adevăr este acel Mângâietor, iar – despre El – Să știți că de la Tatăl vine.

Fapte 10:44

Tocmai când Petru a rostit Aceste vorbe, Duhul Sfânt, Din cer, venit-a pe pământ Și, peste toți ce-au ascultat Cuvântul, El S-a revărsat.

Fapte 16:10

Înțelegând că ne-a chemat Domnul, prilej am căutat, De-a merge-n Macedonia, Să ducem Evanghelia.

Fapte 2:33

S-a înălțat, la locul Lui – În cer – la dreapta Domnului, Iar Duhul Sfânt, făgăduit De al Său Tată, L-a primit Și-apoi, din El, El a turnat, Tot ce-ați văzut și-ați ascultat.

Fapte 4:31

Iisus.” După ce s-au rugat, Puternic s-a cutremurat Locul în care au șezut Și, de Duh Sfânt, ei s-au umplut. De-aceea, fără de sfială, Vestiră, plini de îndrăzneală Și de curaj, la toți, mereu, Cuvântul spus de Dumnezeu.

Fapte 4:8

Petru, de Duhul Sfânt, umplut, Le zise: „Vouă, celor cari Peste norod sunteți mai mari, Vouă, bătrâni israeliți, Vă voi răspunde, ca să știți!

Fapte 8:25

Sfârșind de propovăduit Cuvântul Domnului, cei doi Apostoli, s-au întors, apoi, Către Ierusalim, vestind Iar Evanghelia, și vorbind, Mereu, Samaritenilor În satele din drumul lor.

Romani 1:15

Vreau să v-aduc la cunoștință, Că am o aprigă dorință Ca să ajung să vă-ntâlnesc Și, Evanghelia, s-o vestesc Printre voi toți – dragii mei frați – Care, la Roma, vă aflați.”

Romani 1:17

Deoarece în ea-i vădită – Și-acuma e descoperită – Neprihănirea cea pe care Domnul o dă, la fiecare, Doar prin credință – cum am zis – Și cum e, în Scriptură, scris: „Doar prin credință, negreșit, Trăi-va cel neprihănit”.”

Romani 10:15

Și cum să propovăduiască, Dacă nu-s puși ca să vestească? Din astă cauză, s-a zis Și, în Scripturi, apoi, s-a scris: „Frumoase-s, la înfățișare, Picioarele acelor care, Vești despre pace-mpărtășesc, Sau Evanghelia o vestesc.”

Romani 15:19

Fie prin semnele făcute, Ori prin minunile văzute, Sau poate prin puterea mare, Pe care Duhul Sfânt o are. De la Ierusalim plecând, Prin țările din jur trecând, Pân’ la Iliric, am umblat Și-am răspândit, neîncetat, Această Evanghelie care E-a lui Hristos. Cu-nfrigurare,

1 Corinteni 2:10

Dar aste lucruri – să știți voi – Descoperite-s pentru noi, De Dumnezeu, prin Duhul Sfânt Și astfel, cunoscute sânt. Căci numai Duhu-i Cel ce poate De a le cerceta pe toate, Chiar și pe cele-adânci pe care Ascunse, Dumnezeu le are.

2 Corinteni 1:22

El este Cel ce ne-a iubit Și-n urmă, ne-a pecetluit, Punând, în inima oricui, Apoi, arvuna Duhului.”

2 Corinteni 6:6

Deci, vrednici, vrem ca să fim noi, Prin curăție, rugăciune, Răbdare și înțelepciune, Prin bunătatea arătată, Prin dragostea adevărată – Neprefăcută – prin Duh Sfânt;

Galateni 1:12

Căci nu mi-a dat-o cineva Și nici n-am învățat, ceva, Din ceea ce am auzit, De la vreun om; tot ce-am primit, Se află mai presus de fire, Căci vine prin descoperire – Chiar de la Tatăl Cel de Sus – Prin Domnul nost’, Hristos Iisus.

Galateni 1:16

De a-L descoperi, în mine, Pe singurul Său Fiu ceresc, Ca, între Neamuri, să-L vestesc, N-am întrebat pe nimeni, iată.

Efeseni 3:10

Astfel, domniile aflate Și stăpânirile-așezate În locuri care sunt cerești, Prin noi, pot ca să afle vești: Pot, prin Biserică, s-adune Știri, despre marea-nțelepciune, Care, de Domnul, e vădită Și e nespus de felurită,

1 Tesaloniceni 2:9

E vie amintirea voastră, În ce privește munca noastră Și felu-n care ne-am trudit. Și zi și noapte, am muncit, Căci nu am vrut, sarcină – noi – Să-i fim, niciunuia, din voi. Când, Evanghelia, v-am vestit, Știți bine, că am și muncit.

1 Timotei 3:16

Desigur, taina este mare – Pe cari, evlavia o are… „Acel care S-a arătat – Cel care fost-a întrupat – A fost, în urmă, dovedit, A fi, în Duh, neprihănit; De îngeri, El a fost văzut, Iar Neamurile au avut Parte de El, fiind vestit Și-n lume propovăduit, Încât toți au crezut astfel, Și-n slavă fost-a-nălțat El.”

Evrei 11:13

Oameni-aceștia au trăit Și, în credință, au murit, Chiar dacă nimeni nu primise Ceea ce se făgăduise. Ei, aste lucruri, le-au văzut, Din depărtare, și-au putut Să le ureze doar, de bine, Mărturisind la orișicine Că sunt străini pe-acest pământ, Că simpli călători, ei sânt.

Evrei 2:4

Iar Dumnezeu a întărit-o Prin semne mari, nemaivăzute, Și prin minunile făcute Doar prin puterea Lui cea mare, Și-apoi prin darurile care Sunt ale Duhului Său Sfânt Venit, din ceruri, pe pământ – Daruri pe care le-a-mpărțit, Așa precum El a dorit!

Evrei 4:2

Și noi – asemeni lor odat’ – O veste bună-am căpătat. Cuvântul propovăduit, Lor însă nu le-a folosit, Căci cei care l-au ascultat, Credință, nu au arătat.

1 Petru 1:25

Însă Cuvântul Domnului Rămâne-n veacul veacului. Și-acest Cuvânt v-a fost vestit: Prin Evanghelie L-ați primit.”

1 Petru 4:6

Căci de aceea, s-a vestit Acuma, Evanghelia, Și morților, ca ei să stea, La judecata ce-o să vie Și astfel, judecați să fie, Asemeni oamenilor care, În trup sunt, însă, fiecare Să viețuiască-apoi mereu, În duh dar, după Dumnezeu.

Revelația 5:11

Când, ochii, iar i-am ridicat Și împrejur, eu m-am uitat – La scaunul Celui Prea Sfânt, La toți bătrânii care sânt Și la făpturile pe care, Scaunu-n jurul său le are – Glasuri de îngeri au vorbit, Pe care eu le-am auzit. Numărul lor e foarte mare: De zece mii de ori, el are Tot zece mii și mii de mii, Încât e greu, minte, să ții.