Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Ioan 5:18 - Biblia în versuri 2014

18 Nouă ne este cunoscut, Cum că oricine e născut, Din Domnul, nu păcătuiește; Pe omu-acela îl păzește Cel cari, din Domnul, S-a-ntrupat. De-aceea, el e apărat Și-ntotdeauna, va învinge, Căci cel rău nu îl poate-atinge.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

18 Știm că oricine este născut din Dumnezeu nu trăiește în păcat, ci Acela Care este născut din Dumnezeu îl păzește, iar cel rău nu se atinge de el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Știm că oricine este născut din Dumnezeu, nu trăiește o viață a cărei regulă este trăirea în păcat; iar cel (de lângă el) care este născut din Dumnezeu, îl apără, astfel încât cel rău nu îl poate atinge.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Știm că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, însă pe cel care este născut din Dumnezeu, el îl păzește și Cel Rău nu se atinge de el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

18 Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte; însă Cel care este născut din Dumnezeu îl păzeşte, iar cel Rău nu se atinge de el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Știm că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzește și cel rău nu se atinge de el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Ioan 5:18
35 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Piciorul meu departe șade, De orice drum rău, căci se cade Ca să păzesc al Tău Cuvânt.


Ferice de cei care cată Ca să nu facă niciodată Nelegiuiri, umblând mereu Pe căile lui Dumnezeu!


Cât despre legătura mea Cu oamenii, Tu vei vedea Că merg după cuvântul Tău Și mă feresc de omul rău Cari se arată-asupritor.


Fără de vină-n fața Lui, Întotdeauna, fost-am eu, Pentru că m-am păzit, mereu, Ca făr’delegi să fi făcut.


Cu mine însumi am vorbit Și-n felu-acesta am grăit: „Necontenit – în toate cele – Am să-mi veghez căile mele, Ca nu cumva, dacă vorbesc, Cu limba să păcătuiesc. Un frâu am să-mi așez la gură, Ca să vorbească cu măsură, Atâta timp cât o să stea Omul cel rău, în fața mea.”


Mai mult, inima îți păzește: Izvor al vieții-i ea. Gonește


De va cădea, din întâmplare, Ceva, peste-o sămânță care Urmează a fi semănată, Ea va rămâne tot curată.


Jurând, vei spune „da” sau „nu”. Ceea ce trece peste-aceste Cuvinte, de la cel rău este.”


Să nu ne lași, ca ispitiți, Să fim, ci Tu ne izbăvește, De cel rău, și ne mântuiește, Căci a Ta e împărățirea, Slava, puterea și mărirea. Toate, doar Ție-Ți aparțin, În vecii vecilor. Amin!”


Ei, nu din sânge, sunt făcuți, Nici de vreun om n-au fost născuți, Căci nu sunt după voia firii, După dorința omenirii, Ci ei au fost și sunt, mereu, Născuți din Tatăl, Dumnezeu.


N-am, multe, să vă mai vorbesc. Curând, am să vă părăsesc. Stăpânitorul lumii vine, Însă, nimic n-are, cu Mine;


Să stați în Mine, căci apoi, Am să rămân și Eu, în voi. Cum nu rodește o mlădiță – Care nu a rămas în viță – Nici voi, roadă, nu aduceți, În Mine, de nu rămâneți.


Dacă, În Mine, rămâneți, Și dacă-n voi o să țineți Cuvântul Meu, tot ce doriți, Să cereți doar, și-o să primiți!


Precum, de Tatăl, sunt iubit, La fel, și Eu v-am îndrăgit. De-aceea, grijă să aveți Și-n dragoste să-Mi rămâneți.


Acolo, el a fost pătruns De harul cari l-a revărsat Domnul, din cer, și i-a-ndemnat Pe toți, ca hotărâți, mereu, Să stea lipiți, de Dumnezeu.


De bună voie, ne-a născut, Acuma, prin Cuvântul Lui – Cuvântul adevărului – Pentru ca pârgă să fim noi, Între-ale lui făpturi, apoi.


Religiunea cea curată, Plăcută și neîntinată, În fața Domnului Cel care, Tată, ne e, la fiecare, Este ca noi să cercetăm Orfanii, să le ajutăm Pe văduve și-apoi să știm Ca, ne-ntinați, să ne păzim.”


Căci voi, din nou, ați fost născuți, Și nu mai sunteți dar, crescuți, Dintr-o sămânță muritoare, Ci din una nepieritoare Și nesupusă putrezirii – Așa cum, după legea firii, Sunt toate, pe acest pământ – Prin al lui Dumnezeu Cuvânt, Care e viu, neîncetat, Și-n veac rămâne neschimbat.


Voi știți că El, neprihănit, Întotdeauna, S-a vădit. Deci dacă în neprihănire Vă duceți viața, s-aveți știre Cum că din El, voi v-ați născut Și-acest fapt este cunoscut.”


Cain a făcut, pe-al vieții drum; Căci el era de la cel rău, Și l-a ucis pe frate’ său. Dar pentru ce l-a osândit Și l-a ucis? S-a dovedit Că, rele fapte, el făcea, În timp ce frate’ său avea Doar faptele neprihănite, Care-i erau nesuferite.


Acel care-a nădăjduit Astfel în El, s-a curățit, Precum curat este și El.


Omul născut din Dumnezeu, Nu va păcătui. Mereu, Rămâne înlăuntrul lui Sămânța sfântă-a Domnului. El n-are să păcătuiască, Fiindcă fost-a să se nască Din Dumnezeu. Astfel, îi știm –


Noi, însă, suntem, fiecare, Din Dumnezeu. Deci tot mereu, Cei care sunt din Dumnezeu, Au să ne-asculte. Să știți bine, Că nu ne-ascultă orișicine. Aceia care, pe pământ, Nu sunt ai Tatălui Cel Sfânt, N-au să ne-asculte. În ăst fel, Cunoaștem duhul cel mișel, Al rătăcirii și-al celui Care-i al adevărului.


„Oricine crede că Iisus Este Hristos, este de sus, Din Dumnezeu fiind născut. Iată, vă fac de cunoscut Că orișicine Îl iubește, Pe Cel ce L-a născut, vădește Iubire și pentru Acel Care a fost născut din El.


Că, ascultare, noi găsim, La El, oricând, orice I-am cere, Vom ști că ne stă în putere Să dobândim ce L-am rugat, Căci ce-am cerut, ne va fi dat.


Știm că, din Dumnezeu, suntem, Și de asemenea, vedem Cum toată lumea a ajuns, În hăul cel de nepătruns, Al celui rău, în care, iată, Acuma, zace îngropată.


Noi știm că Fiul Domnului S-a pogorât din cerul Lui, Iar când, la noi, El a venit, Pricepere ne-a dăruit Și, să-L cunoaștem, ne-a-nvățat, Pe Cel cari e adevărat. Acum, noi ne aflăm în El: Suntem cu toții, în Acel Care-i adevărat, de sus, Adică, în Hristos Iisus – În Fiul care-i Dumnezeu Și-i viață veșnică, mereu.


Deci copilașilor, vegheați! De idoli, să vă depărtați, Acum, în anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”


Cel ce-i născut din Dumnezeu, Va birui lumea, mereu. Iar ceea ce dă biruința, Asupra lumii, e credința Pe care noi am dobândit-o.


Și țineți-vă, tot mereu, În dragostea lui Dumnezeu; Să așteptați, cu dor nespus, Ca Domnul nost’, Hristos Iisus – Cari plin este de îndurare – Să lase, peste fiecare, Viața cea veșnică. Apoi,


A Celui cari are putere Să vă păzească de cădere, Făcându-vă ca să veniți, La slava Sa, neprihăniți –


„Știu bine unde te găsești Și știu că, unde locuiești, Se află scaunul pe care – Satana – de domnie-l are. Mai știu de-asemeni, că mereu, Tu ai ținut Numele Meu. Credința nu ți-ai lepădat, Ci tare, tu te-ai arătat, Chiar și atunci când ți-a fost greu – Atuncea când martorul Meu, Cel cari Antipa s-a numit Și credincios s-a dovedit, A fost ucis, în locu-n care, Satana, locuință-și are.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ