1 Ioan 5:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Cari crede-n Fiul Domnului, Are mărturisirea Lui, În interiorul său, în el. În ce-l privește pe acel Care nu-L crede – vă spun eu – Că, mincinos, pe Dumnezeu, Îl face, căci el n-a primit Ceea ce a mărturisit Chiar Domnul, despre Fiul Lui.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁰ Cel ce crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturia în el. Cel ce nu-L crede pe Dumnezeu L-a făcut mincinos, pentru că n-a crezut în mărturia pe care a făcut-o Dumnezeu cu privire la Fiul Său.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, acceptă această declarație. Dar cel care nu Îl crede pe Dumnezeu, nu acceptă declarația pe care a făcut-o El despre Fiul Său; și astfel, acel om afirmă în mod indirect că Dumnezeu este mincinos.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturia în el însuși. Cine nu crede în Dumnezeu îl face mincinos, pentru că nu a crezut în mărturia pe care Dumnezeu a dat-o despre Fiul său.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁰ Cel care crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturia în el însuşi. Cel care nu Îl crede pe Dumnezeu Îl face mincinos, pentru că nu a crezut în mărturia pe care a dat-o Dumnezeu despre Fiul Său.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său.

1 Ioan 5:10 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 24:25

Așa e că dreptate-mi dați? Am zis eu, oare, vreo minciună? De-am zis, doresc să mi se spună! De cine, fi-vor nimicite Vorbele mele-aici rostite?”

Psalmi 25:14

Cei ce se tem de Dumnezeu, Primesc prietenia Lui, Iar legământul Domnului, Făcut cu ei, este-n măsură Ca să le dea învățătură.

Proverbe 3:32

Pentru că-n fața Domnului Urât e el; dar prețuit E omul cel neprihănit.

Isaia 53:1

Cine-a crezut vorbele zise? Cine-a crezut ce se vestise? Cine e cel care-a văzut – Cine e cel ce-a cunoscut – Brațul cel tare-al Domnului?

Ieremia 15:18

De ce nu-mi încetează, oare, Această suferință mare? De ce îmi e așa de greu? De ce mă ustură, mereu, Rana aceasta înfocată Și nu poate fi vindecată? Doamne, acum, te-ntreb pe Tine: Oare să fii Tu pentru mine, Asemenea unui izvor Ce se vădește-nșelător, A căruia apă a secat?”

Numeri 23:19

Domnul nu-i om! Deci ia aminte Precum că Dumnezeu nu minte! Domnul nu-i fiu al omului, Să-i pară rău de vorba Lui. Nu face ceea ce a zis? Nu va-mplini tot ce-a promis?

Ioan 3:16

Atât de mult, Domnu-a iubit Lumea, încât, a dăruit, Pe Fiul Său, ca-n acest fel, Oricine crede-va în El, Din viața cea vremelnică, Să treacă-n viață veșnică.

Ioan 3:18

Cine-n El crede, e scăpat Și nu mai este judecat; Căci judecată s-a făcut Acelui care n-a crezut În Numele singurului Fiu Prea Iubit, al Domnului.

Ioan 3:33

Cel care, însă, a primit Vorbele Lui, adeverește Că Domnul, adevăr, rostește.

Ioan 5:38

Cuvântul Lui, nu a putut Rămâne-n voi, căci n-ați crezut – Și nici nu credeți – în Acel Care va fost trimis, de El.

Fapte 8:37

Atuncea, Filip i-a vorbit: „Din toată inima, de crezi, Sigur că poți, să te botezi.”

Romani 8:16

Aflați că Duhu-adeverește – Când, cu al vostru, se unește – Că noi suntem copiii Lui, Suntem copiii Domnului.

Galateni 4:1

„Însă, când cel ce moștenește, Nevârstnic, încă, se vădește, Nu-i mai presus – pot ca să zic – Față de-un rob, chiar cu nimic – Măcar că el, precum se știe, Stăpân, pe toate, o să fie.

Galateni 4:6

Iar dacă Tatălui de Sus, Fii Îi suntem, acum v-a pus, În inimi, Duhul Sfânt, pe care, Doar Fiul Său, Iisus, Îl are, Iar Duhu-acesta strigă – iată – „Ava”, ceea ce-nseamnă „Tată!”

Coloseni 3:3

Căci voi, cu toții, ați murit, Iar viața voastră – negreșit – Ascunsă-i, cu Hristos, mereu, În Tatăl nostru – Dumnezeu.

Evrei 3:12

De-aceea zic, dragii mei frați, Ca bine, seama, să luați, Să nu aveți, cumva, în voi, O inimă, care apoi, Necredincioasă e, și care Poate, oricând, a fi în stare Să vă despartă-ntr-un târziu De Dumnezeul nostru viu.

2 Petru 1:19

Cuvântul prorociei, noi, Tare-l avem făcut; iar voi, E bine că îl ascultați Și că, la el, seama, luați, Ca la lumina minunată În loc întunecos aflată, Cari strălucește, ne-ncetat, Pân’ ce, de ziuă, s-a crăpat, Și până în a voastră viață, Luceafărul de dimineață – În inimi – o să vă răsară;

1 Ioan 1:10

Atunci când zicem, negreșit, Că noi nu am păcătuit, Îl facem mincinos, pe El. Dacă vorbim în acest fel, Al Său Cuvânt – să știți și voi – Că nu sălășluiește-n noi.”

1 Ioan 5:1

„Oricine crede că Iisus Este Hristos, este de sus, Din Dumnezeu fiind născut. Iată, vă fac de cunoscut Că orișicine Îl iubește, Pe Cel ce L-a născut, vădește Iubire și pentru Acel Care a fost născut din El.

Revelația 12:17

Balaurul – furios – apoi, S-a dus să poarte un război, Cu rămășița ce-o avea Femeia, pentru că păzea Poruncile lui Dumnezeu Și pentru că ținea, mereu, Cu stăruință – oricând, sus – Mărturisirea lui Iisus.”

Revelația 2:17

Cel care are urechi bune, S-asculte-atent, ceea ce spune Duhul, Bisericilor: „Iată, Răsplata care-i va fi dată, Celui ce o să biruiască: Acela are să primească Mana ascunsă și, din ea, Ca să mănânce, va putea. O piatră albă, la sfârșit, Omul acel va fi primit. Un nume nou are să fie, În ea, săpat, pe care-l știe Numai acela cari, firește, Piatra aceea, o primește.”

Revelația 2:28

Apoi, al dimineților Luceafăr, le va fi dat lor – Deci celor care împlinesc, Tot ceea ce Eu poruncesc.