Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Ioan 3:16 - Biblia în versuri 2014

16 Noi, fraților, am cunoscut Dragostea Lui, căci am văzut Că Și-a dat viața, pentru noi. Iar noi, la rândul nost’ apoi, Va trebui – să nu uitați! – Să ne dăm viața, pentru frați.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

16 Prin aceasta am cunoscut dragostea: prin faptul că El Și-a dat viața pentru noi. Și noi deci suntem datori să ne dăm viața pentru frați.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Noi am cunoscut dragostea demonstrată de faptul că El Și-a sacrificat viața pentru noi. Același lucru trebuie să îl facem și noi pentru frați!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 În aceasta am cunoscut iubirea: el și-a dat viața pentru noi. La fel și noi suntem datori să ne dăm viețile pentru frați.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

16 Prin aceasta am cunoscut iubirea: El şi-a dat viaţa pentru noi. De aceea, şi noi trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Și-a dat viața pentru noi; și noi deci trebuie să ne dăm viața pentru frați.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Ioan 3:16
24 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Pentru că Fiul omului S-a coborât din slava Lui, Nu ca vreun om să Îl slujească, Ci, dimpotrivă, să-i servească, Pe alții, El, murind apoi, Plătind astfel, să trăiți voi. Prin moartea Lui, răscumpărată, Umanitatea e iertată.”


Eu sunt, adevărat vă spun, Păstorul – Păstorul cel bun – Care-și dă viața pentru oi.


Cum Mă cunoaște Tatăl Meu Și cum – pe Tatăl – Îl știu Eu.


De-aceea, am să vă dau vouă, Acuma, o poruncă nouă: Să vă iubiți, necontenit, Așa precum Eu v-am iubit.


Atât de mult, Domnu-a iubit Lumea, încât, a dăruit, Pe Fiul Său, ca-n acest fel, Oricine crede-va în El, Din viața cea vremelnică, Să treacă-n viață veșnică.


Acuma dar, dragii mei frați, Asupra voastră, să vegheați Și-asupra turmei, peste care, Sunteți episcopi, fiecare, Puși chiar de Duhul Sfânt. Să știți Cum trebuie să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, Ce-a câștigat-o El, cu greu, Cu al Său sânge. Știu prea bine,


Ei nu au pregetat, deloc, Să-și pună a lor viață-n joc, Să-mi poată scăpa viața, mie. Le mulțumesc și, vreau să știe, Că și Bisericile care Sunt dintre Neamuri – fiecare – Aduce a sa mulțumire.


Dar Dumnezeul nostru, iată, Față de noi, că Își arată Dragostea Lui, prin ce-a făcut. Pe când noi, încă, am zăcut În starea noastră de păcat, Iisus Hristos fusese dat, Să se jertfească, pentru noi.


Moartea lucrează dar, în noi, În timp ce viața e în voi.


Trăiți în dragoste apoi, Cum ne-a iubit Hristos, pe noi, Încât, pe Sine, El S-a dat, Spre a plăti al nost’ păcat, Asemenea unui „prinos, Drept jertfă, de un bun miros”, Adusă pentru Dumnezeu.


Bărbaților, și voi să știți, Nevestele, să vă iubiți, Cum și Hristos adeverește Bisericii, că o iubește, Prin faptul că El, pentru ea, A știut, jertfă, să Se dea,


Și chiar dacă, într-un târziu, Va trebui ca eu să fiu Turnat – precum e o măsură De jertfă, pentru băutură – Pe jertfa și pe slujba voastră, Ce-o faceți, în credința noastră, Să știți că-s fericit apoi, Și că mă bucur, pentru voi.


Căci numai lucrul, în Hristos, De moarte-aproape, l-a adus, Fiindcă viața-n joc și-a pus, Ca să-mplinească, negreșit, Ceea ce vouă v-a lipsit – Adică, slujbei voastre. El S-a străduit, în acest fel, Să facă ceea ce e bine Și să lucreze, pentru mine.”


În dragostea pe care noi O arătăm, față de voi, Gata eram, nu să vorbim, Ca Evanghelia s-o vestim, Ci însăși viața noastră-apoi, Am fi jertfit-o, pentru voi. Iată dar, cât de scumpi erați Atuncea, pentru noi, dragi frați.


În așteptarea împlinirii Nădejdii noastre, a ivirii Slavei, pe care, tot mereu, O are-al nostru Dumnezeu Mântuitor – Hristos Iisus – Care se află-n ceruri, sus.


Pe voi, nu va răscumpărat Cu aur și argint curat – Care, cum știți, sunt trecătoare Și sunt lipsite de valoare – Din felul vost’ de viețuire, Cari l-ați avut drept moștenire, De la părinții voști’; ci voi


În al Său trup, El a purtat – În acest fel – al nost’ păcat, Pe lemnul crucii, ca apoi, Morți, față de păcate, noi, Pentru neprihănire-n veci, Să viețuim de-acuma deci. Prin ale Lui răni – nu uitați! – Sunteți, acuma, vindecați.


Și cu Hristos a fost la fel, Pentru că știți prea bine, El, Cel care e neprihănit, Pentru păcate-a suferit – Pentru toți cei nelegiuiți – Ca ei să fie mântuiți, Ca să ne poată-aduce-apoi, La Dumnezeu Tatăl, pe noi. Dar trebuit-a ca Iisus Să-nvie-n duh, spre-a se fi dus,


Cel care-n El vrea a se ține, Va trebui să știe bine, A viețui curat, frumos, Cum a trăit Iisus Hristos.


Cel care spune că trăiește Doar în lumină, dar urăște Pe al său frate, este încă, Aflat în bezna cea adâncă.


Și-apoi de la Iisus Hristos – Cel care-i martor credincios, Cel care e întâi născut Din morți, Cel care e știut Că este Domnul tuturor, Adică a-mpăraților Care, în astă lume, sânt Și stăpânesc peste pământ! A Lui – Celui cari se vădește, Necontenit, că ne iubește, Celui cari, de al nost’ păcat, Cu al Său sânge, ne-a spălat,


Un cântec nou, cu toți cântau, Și-n cântec, astfel glăsuiau: „Tu singur doar, ai fost găsit, Cartea s-o iei, și-nvrednicit Să rupi pecețile pe care, Aceasta, peste ea, le are; Căci Tu ai fost înjunghiat Și astfel, ai răscumpărat, Cu al Tău sânge – cu mult greu – Mulți oameni, pentru Dumnezeu, Căci, către El, aveau să vie, Din orișicare seminție, Din orișicare limbă-anume, Din orișice norod, din lume.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ