Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




1 Ioan 2:20 - Biblia în versuri 2014

20 Dar voi, cei care ați primit, Din partea Celui Prea Sfințit, Ungerea Lui, cunoașteți bine Acest fapt, nu doar de la mine.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

20 Însă voi aveți ungerea de la Cel Sfânt și voi cunoașteți toate lucrurile.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Dar voi ați fost „unși” de Cel Sfânt; și în consecință, cunoașteți adevărul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Dar voi aveți ungerea de la Cel Sfânt și cunoașteți cu toții.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Română Noul Testament Interconfesional 2009

20 Voi aveţi ungere de la Cel Sfânt şi toţi cunoaşteţi aceasta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Dar voi ați primit ungerea din partea Celui Sfânt și știți orice lucru.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




1 Ioan 2:20
28 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Căci știu că nu va fi lăsat Sufletul meu, făr’ ajutor, În locuința morților; Iar Domnul n-o să-ngăduiască, În nici un fel, să putrezească Cel care-I este prea iubit.


Tu, niciodată, nu mă lași Și-n față la ai mei vrăjmași Masa-mi întind la-al Tău îndemn. Capul mi-l ungi cu untdelemn, Și umpli-al meu pahar astfel Încât mereu dă peste el.


Neprihănirea o iubești; Dar răutatea o urăști. De-aceea Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemnul Său, Cu untdelemn de bucurie, Căci El Îți hărăzește ție, O altă soartă și Te-a pus Ca dintre toți, să fii mai sus.


În sunet de-alăute, eu Am să Te laud tot mereu. Neîncetat Îți voi cânta, Apoi, credincioșia Ta. Cu harfa-L laud pe Acel Cari Sfânt îi e, lui Israel.


Doamne, Tu-mi dai putere mare, La fel precum bivolul are. Cu untdelemn, Tu m-ai stropit,


Omul cel rău – la rău dedat – Nu va-nțelege niciodat’, Ce este drept; dar acel care Îl caută pe Domnul, are – Mereu – totul, să înțeleagă.


Căci îți sunt Domn și Dumnezeu! Mântuitor, îți sunt tot Eu, Pentru că doar Eu sunt Acel Cari îi e Sfânt lui Israel! Egiptul, cât este de mare, Îl dau preț de răscumpărare În schimbul tău. De-asemenea, Saba și Etiopia Preț de răscumpărare sânt În locul tău, pe-acest pământ.


„Duhul Domnului Dumnezeu E peste Mine, tot mereu, Căci El M-a uns, ca să Mă duc În lume, bune vești s-aduc Celor sărmani și chinuiți, Celor ce sunt nenorociți. Domnul, atunci când M-a trimis Să vin pe-acest pământ, Mi-a zis Să-l vindec pe acela care O inimă zdrobită are, Să dau de veste robilor Că-i ceasul slobozirii lor Și să dau izbăvire-apoi Celor ce sunt prinși de război.


Pe frate sau de-asemenea Pe-al lui aproape, nimenea Nu are să îl mai învețe Ori să-l îndemne cu povețe Spunându-i seamănului Său: „Hai să-L cunoști pe Domnul tău!” Mă va cunoaște fiecare, De la cel mic, la cel mai mare, Căci dau iertare tuturor Și uit nelegiuirea lor.”


Dreptul de care v-am vorbit, Prin ungere l-au dobândit Aron și cu feciorii lui. Peste jertfele Domnului – Cari pentru El au fost jertfite Și sunt de flăcări mistuite – Aron și fiii – fiecare – Au acest drept, din ziua-n care Au să Îmi fie-nfățișați Și-n slujbă-Mi, preoți, așezați.


„Doar vouă vi s-a-ngăduit, Aceste taine, să le știți, Ale Împărăției. Fiți


Cine e El – „Ce-avem cu Tine, De-a face, noi? Sau Tu voiești, Ca să ne pierzi? Știm cine ești! Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!”


A scris: „Duhul lui Dumnezeu E, peste Mine, tot mereu. Astăzi, M-a uns, să vă vorbesc Și, Evanghelia, s-o vestesc, Săracilor. Trimis sunt Eu, De către Domnul Dumnezeu, Pentru-a aduce vindecare, La toți acei dintre voi, care Simt că li-e inima zdrobită. Prin Mine, vă va fi vestită Eliberarea robilor Războiului; iar orbilor, Vederile, le dăruiesc; Pe apăsați, îi slobozesc


El a strigat: „Ce-avem cu Tine?! Venit-ai să ne prăpădești Iisuse?! Ce vrei?! Cine ești, Nazarinene, Te știu eu: Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!”


Acel Mângâietor, pe care, Tatăl Îl va trimite, are A vă-nvăța tot și, mereu, Va aminti de ce-am spus Eu.


Mângâietorul, de la Mine – Duhul Acel de adevăr – Vă va conduce-ntr-adevăr; El, de la El, n-o să vorbească, Ci o să vă destăinuiască Lucrări, de El doar, auzite. Astfel, vă sunt descoperite Lucrări fără asemănare – Adică cele viitoare.


Că Duh Sfânt, Domnul a turnat, Pe-Acel Nazarinean, Iisus, Care – din loc, în loc – S-a dus, Plin de puterea Lui, făcând Bine la toți și vindecând Pe cei bolnavi. Cei îndrăciți Erau, de duhuri, curățiți. Iisus era-nsoțit, mereu, În lucrul Său, de Dumnezeu.


Voi, însă, toți v-ați lepădat De Cel Sfânt și Neprihănit Și, în al Său loc, ați dorit Un ucigaș, ca să primiți.


Ca să le judece pe toate, Omul duhovnicesc doar poate; De nimeni, însă – niciodat’ – Nu poate-a fi el, judecat.


Tu ai iubit neprihănirea Și ai urât nelegiuirea; Tocmai de-aceea, Dumnezeu Te-a uns, cu untdelemn, mereu. Ăst untdelemn, de bucurie, Cu mult mai mult, Îți e dat ție, Decât e cel ce a fost dat Prietenilor Tăi, vreodat’.”


Nimeni nu o să-l mai învețe, Pe-al său vecin, dându-i povețe – Sau pe al său frate – spunând, Necontenit, și îndemnând: „Învață să-L cunoști, mereu, Pe Domnul!”, căci atuncea, Eu, Știut voi fi, de fiecare – De la cel mic, la cel mai mare.


Voiesc să știe fiecare, Că acea ungere pe care Ați dobândit-o de la El, Rămâne-n voi, și-n acest fel, N-aveți nevoie de povețe, De cineva să vă învețe. Căci numai ungerea Lui poate – Ca despre lucrurile toate – Să vă învețe, să vă spună. Aceasta nu e o minciună, E ungerea adevărată, Iar eu vă-ndemn, încă odată, Să stați în El, neîncetat, Așa precum ea v-a-nvățat.


Cunoaștem că, în El suntem – Iar El în noi – căci noi avem, Duhul, pe care ni L-a dat, Fiind din Duhul Său luat.


Voiesc să vă aduc aminte, Cu toate că voi țineți minte Aceste lucruri – și, cred eu, Că voi o să le știți, mereu – Că Domnul, după ce, din țară – Deci din Egipt – Și-a scos afară, Poporul și l-a izbăvit, În urmă, El i-a nimicit, Pe toți cei cari nu L-au crezut.


Scrie-i la îngerul pe care, În Filadelfia, îl are Biserica, în frunte pus: „Iată ce a avut de spus, Cel Sfânt și Cel Adevărat, Cel care ține, ne-ncetat, Cheia lui David, Cel ce-nchide Și nimeni nu poate deschide, Acela care a deschis Și nimenea n-a mai închis:


Șase aripe se aflau, Pe o făptură, și aveau – Ochi, împrejur – nenumărați. Aceștia fost-au așezați Și înăuntru și afară, În timp ce unii se aflară Puși înainte, iar apoi, Alții erau puși înapoi. Noapte și zi, fără-ncetare, Făpturile strigat-au tare: „E Sfânt, e Sfânt, e Sfânt, mereu, Și-Atotputernic, Dumnezeu, Cel ce era, Cel care este, Cel care vine!” Când aceste


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ