22 A núair ṡiuḃolus tú, tréoroċuiḋ sin ṫú; a nuáir ċoideolus tú, coiṁéadfuiḋ ṫú; agus a nuáir ṁúiscéolus tú, laiḃeoruiḋ sé riot.
Ann mo ċroiḋe dfoluiġ mé do ḃríaṫra, ionnus naċ bpeacuiġinn ad aġaiḋ.
Bíd mo ṡúile na ndúscaḋ a ttráṫuiḃ na hoiḋċe, ċum smuainiuġaḋ ann do ḃréiṫir.
Fós is íad ṫfíaḋnuiseaḋ máoiḃneas, daóine mo ċoṁairle.
Do ḃádar do reaċta na gcainticiḃ agam a ttiġ moiliṫriġe.
Cred ré nglanfa duine óg a ṡliġe? ré ḃeiṫ aireaċ do réir do ḃréiṫresi.
Cionnus ġráḋuiġim do ḋliġeaḋ! is é mo smuáineaḋ é air feaḋ an laói.
A ttáoḃ oibreaċ na ndaóine, lé breiṫir do ṗussa do ṡeaċain mé casáin an scriostóra.
Ní ḃiáiḋ eagla orum roiṁe ḋeiċ míle don ṗobal, noċ do ċuir íad féin timċioll am aġaiḋ.
Cuir ċugam do ṡolus agus ṫfírinne: tréoruiġdís mé; tugaidís mé ċum do ċnuic náoṁṫa, agus ċum hionaid coṁnuiġe.
Cuiṁdeoċuiḋ deiscréid ṫú, coiṁéadfuiḋ tuicse ṫú: