8 Cându veḑură ómen̄ĭlĭi s’mirară și măriră pre Dumneḑĕu, care déde a ómen̄ĭlorŭ ahtare putere.
Și s’mira tuțĭ din poporŭ, și ḑiçea: Na‐că aestu éste hilĭlu alŭ Davidŭ?
In câtŭ s’ciudusea ghimta cându vedea muțilĭi că sburâscu, ologilĭi sănătoșĭ, sclĭopĭ ca imnă, și că orghi vedŭ, și măriră Dumneḑeŭlu aluĭ Israil.
Si s’aprochie Iisusŭ, lĕ grăi a lorŭ și‐lĕ ḑise: Tută puterea m̄i se déde, în çerŭ și preste locŭ.
Așa s’lum̄inéḑá lum̄ina vóstră di’naintea ómen̄ĭlorŭ, ca s’védă nĕșĭ faptele a vóstre açéle bune, și să glorifică Tatălŭ a vostru açelŭ din çerŭ.
Și elŭ se sculă și s’ duse acasă la nĕsŭ.