28 Și cându vine în casă, se aprochiară de nĕsŭ orghilĭ, și Iisusŭ lĕ ḑise: Credețĭ că potŭ s’ facŭ aestă? Elĭ lĭ ḑiseră; Da, Dómne.
In açea ḑiuă eși Iisusŭ din casă, și ședea ning’amare. Și se adunară la elŭ mulțime mare,
Atunçea Iisusŭ alasă ghimta și vine acasă; și s’aprochiară discipulĭi a luĭ și ’lĭ ḑiseră:
Și nu féçe acolo multe ciudĭi, de necredința lorŭ.
Și venindaluĭ Iisusŭ în casa luĭ Petru, veḑu sócra luĭ zăcută și hivrită.
Și écă unŭ leprosŭ vine, și se înclĭnă la elŭ ḑicêndu: Dómne s’ vrureșĭ, poțĭ s’ me curĭ.
Ma Iisusŭ cândŭ s’ turnă și o veḑu ’lĭ ḑise: Hilĭe harăsié‐te credința ta te ascăpă: și s’ vindecă mulĭérea de tru açea óră.
Și cându treçea Iisusŭ de acolo, s’duseră după nĕsŭ doĭ orghĭ, carĭ striga și ḑiçea; Milué‐nĕ o hilĭlu a luĭ Davidŭ.
Atunçea băgă mâna pe oclĭlĭ a lorŭ, și ḑise: La s’ vĕ se facă după credința vóstră.