18 Pe cându elŭ sbura aeste câtrĕ nĕșĭ, écă unŭ îndregĕtorŭ vine, îlĭ se înclĭna și ḑiçea; Hilĭa mea acmu de curêndŭ muri ma v̄ino, bagă mâna pre nĕsă, și va să înv̄iéză.
Și după çe întrară elĭ în luntre, stătu vintulŭ. Iară açelĭ de tru luntre viniră și se înclĭnară la elŭ și lĭ ḑiseră: Cu dealihea hilĭlu alŭ Dumneḑĕu esci.
Niçi bagă v̄inŭ noŭ în utre veclĭi, că alĭumtrea s’arupŭ utrele, și ași v̄inŭlŭ s’ vérsă și utrele cherŭ. Ma bagă v̄inŭ noŭ în utre noĭ, și amêndóuĕle se avéglĭe.