27 Atunçea se sculă, încăcie vinturĕle și amarea, și s’féçe bunéță mare. Și ómenĭlĭi s’mirară ḑicêndaluĭ; çe omŭ este aestŭ că și vinturĭle și amarea lŭ ascultă?
Și după çe întrară elĭ în luntre, stătu vintulŭ. Iară açelĭ de tru luntre viniră și se înclĭnară la elŭ și lĭ ḑiseră: Cu dealihea hilĭlu alŭ Dumneḑĕu esci.