25 în câtŭ luntrea s’învĕliĕa cu valurĭ, iară elŭ dorm̄ia. Și s’aprochiară discipulĭi a luĭ, de nĕsŭ, lŭ desceptară, și lĭ ḑiseră:
Și écă unŭ leprosŭ vine, și se înclĭnă la elŭ ḑicêndu: Dómne s’ vrureșĭ, poțĭ s’ me curĭ.
Și écă cutrémurŭ mare s’féçe tru amare,
Pe cându elŭ sbura aeste câtrĕ nĕșĭ, écă unŭ îndregĕtorŭ vine, îlĭ se înclĭna și ḑiçea; Hilĭa mea acmu de curêndŭ muri ma v̄ino, bagă mâna pre nĕsă, și va să înv̄iéză.