Și după çe întrară elĭ în luntre, stătu vintulŭ. Iară açelĭ de tru luntre viniră și se înclĭnară la elŭ și lĭ ḑiseră: Cu dealihea hilĭlu alŭ Dumneḑĕu esci.
Și venindaluĭ în casă aflară natŭlu cu mă‐sa a luĭ Maria. Și caḑură și îlĭ se înclĭnară și desclĭseră thesaurire a lorŭ, și îlĭ déderă darurĭ, malamă livanŭ și smirnă.
Și cându m̄ergea s’da tru scire la discipulĭi a luĭ, écă și Iisusu lĕ eși înainte și lĕ ḑise: Bucurați‐vĕ! Și ele s’aprochiară, lĭ acățară ciciórĭle, și se înclĭnară a luĭ.
Pe cându elŭ sbura aeste câtrĕ nĕșĭ, écă unŭ îndregĕtorŭ vine, îlĭ se înclĭna și ḑiçea; Hilĭa mea acmu de curêndŭ muri ma v̄ino, bagă mâna pre nĕsă, și va să înv̄iéză.