14 Și venindaluĭ Iisusŭ în casa luĭ Petru, veḑu sócra luĭ zăcută și hivrită.
Și elŭ ḑise: da! Și cându întră în casă, lŭ apucă ma năinte Iisusŭ, și ’lĭ ḑise: Cumŭ ți se pare Simonŭ? Amirăraḑĭlĭi a locŭluĭ de la care, lĭau datŭ ică tributŭ? De la hiliĭ a lorŭ, ică de la streinĭ.
Și o acață cu mâna, și o alasă hiévra; și se sculă și lĭ făçea serviciu.
Și Iisusŭ ’lĭ ḑise: vulpile au guvele a lorŭ; și pulĭi a çerŭluĭ cuibaire; ma hilĭlu a omŭluĭ, n’are iu să’șĭ apună capŭlu.