1 Cându s’ depuse de pre munte, s’ duse după nĕsŭ poporŭ multu.
Ma Iisusŭ cându duchi aeste, s’trapse de acolo și s’duse după nĕsŭ ghimtă multă, și lĭ vindecă pre tuțĭ.
Și vine la elŭ ghimtă mare, și avea cu elĭ sclĭopĭ, orghĭ, surḑĭ, ologĭ și alțĭ mulțĭ, și lĭ aruncară la ciciórĭle a luĭ Iisusŭ, și îlĭ vindecă.
Și s’duseră după nĕsŭ mulțime mare, și ’lĭ vindecă acolo.
Și cându eșia elĭ din Ieriho, s’duse după nĕsŭ poporŭ multu.
Și s’duse după nĕsŭ poporŭ multŭ din Galilea și din Decapole, din Ierusalimŭ, din Iudea, și din ’naparte de Iordanŭ.
çă lĭ ’nveța ca unŭ çe avea putére, și nu ca cărturarĭlĭi.
Și cându veḑu Iisusŭ poporŭ multu avĕrliga‐lĭ, lĕ dimândă s’m̄érgă ’naparte.
Și écă unŭ leprosŭ vine, și se înclĭnă la elŭ ḑicêndu: Dómne s’ vrureșĭ, poțĭ s’ me curĭ.