29 çă lĭ ’nveța ca unŭ çe avea putére, și nu ca cărturarĭlĭi.
Si s’aprochie Iisusŭ, lĕ grăi a lorŭ și‐lĕ ḑise: Tută puterea m̄i se déde, în çerŭ și preste locŭ.
Că vĕ ḑicŭ: S’nu trecure îndreptatea vóstră cu multŭ pre açea a Cărturarĭlorŭ și a Fariseilor, nu va s’întrațĭ în amirălĭea din cerŭ.
Iară eu vĕ ḑicŭ: că içe omŭ çe ’șĭ aruncă oclĭlĭi pe muliére cu dorință tra s’o aibă açelŭ féçe curviliea cu nĕsă tru inima luĭ.
Ma eu vĕ ḑicŭ: că açelŭ çe va ’șĭ alasă mulĭérea sa afară di lucru de curvilĭe, o face să curvéscă; și açelŭ ce lĭa mulĭére alăsată curvésce.
Ma eu vĕ ḑicŭ: s’ vrețĭ neóspețĭlĭi a voștri; dațĭ urăciunĭ açelorŭ çe vĕ blastemă; façețĭ ghine açelorŭ çe vĕ urĕscu, și rugațĭ‐vĕ tr’ açelĭ çe vĕ facŭ rĕu, și v’ agonescŭ.
Și fu că, cându fini Isusŭ aeste sbórĕ s’ciudusea poporulŭ de învĕțăturĭle a luĭ,
Cându s’ depuse de pre munte, s’ duse după nĕsŭ poporŭ multu.