Aferițĭ‐vĕ s’nu mutrițĭ na rĕuluĭ vêrnu de aesti m̄içĭ; că vĕ ḑicŭ a vóuĕ că anghelĭi a lorŭ în çerŭ, tot‐una vedŭ fața a tată‐m̄euĭ care éste în çerŭ.
Și s’duse puținŭ ma năinte, căḑu pre față și se ruga, ḑîcêndŭ: Tatălŭ a m̄eu, s’fure cu putință, la s’trécă de la mine aestă scafă; Iară nu cumŭ voiŭ eu, ma cumŭ vreĭ Tine.