Ma vĕ ḑicu că de aó ’nainte nu va s’beau de aestu pomŭ a v̄itĕlĭeĭ, până la ḑiua açea, cându va s’lu beau cu voĭ din noŭ, tru amirărilĭea a Tataluĭ‐m̄eŭ.
Ma tine cândŭ te rogĭ întră în camera ta, și după çe înclĭḑĭ ușa ta, rógă‐te a Tatăluĭ a tĕu açeluĭ de ascumta; și, Tatálŭ a tĕu care véde pe ascumtișaluĭ va s’ți plătéscă pe față.
Ma că voĭ care hițĭ rĕĭ scițĭ s’ dațĭ la hilĭi a voștri darurĭ bune, câtŭ cama multŭ Tatălŭ a vostru açelŭ din çerŭ va s’ da darurĭ bune la açelĭ çe caftă de la Elŭ?