7 Iară cândŭ vĕ rugațĭ s’nu ḑiçețĭ graie multe ca păngângĭlĭi; că a lorŭ lĕ se pare că cu multele a lor graie va s’hivă avḑițĭ.
Și s’fure că nu lĭ ascultă nĕșĭ, spune a Biséricălĭeĭ; și s’éste că nu ascultă niçi bisérica, la s’țĭ hibă ca pângănŭlu și vameșŭlu.
Și s’duse puținŭ ma năinte, căḑu pre față și se ruga, ḑîcêndŭ: Tatălŭ a m̄eu, s’fure cu putință, la s’trécă de la mine aestă scafă; Iară nu cumŭ voiŭ eu, ma cumŭ vreĭ Tine.
Iară, a dóua óră s’duse și se rugă ḑîcêndŭ: Tatălŭ a m̄eu s’éste că nu se póte s’trécă de la mine aestă scafă tra s’nu o beau, la s’facă vrérea ta.
Că oclĭlĭ lĕ era îngreunațĭ Și îlĭ alăsă, și s’duse iară și se rugă a treia óră, ḑîcêndŭ iară açéle sbórĕ.
Că aeste tute pângăn̄ĭlĭi le caftă. Că Tatălŭ a vostru açelŭ din çerŭ scie că avețĭ lipsă de tute aeste.