31 Și ași nu vĕ minduițĭ și s’ ḑiçețĭ; ce va s’ mâncămŭ? ică çe va s’ bemŭ? ică cu çe va s’ nĕ ’nvéscemŭ?
Și discipulĭi a luĭ ’lĭ ḑicŭ: De iu avemŭ noĭ açia în deșertŭ ahâte pânĭ, în cătŭ să săturamŭ ahâtă mulțime?
Ma elŭ rĕspunse și ḑise: éste scriată că nŭ mașĭ cu pâne va s’ bănéḑă omŭlu, ma cu içido graiu çe iése din gura alu Dumneḑă.
Tr’açea vĕ ḑicŭ: nu vĕ minduițĭ tră bana vóstră, çe va s’ mâncațĭ și çe va s’ bețĭ; niçi tră trupŭlu a vostru cu çe va s’ vĕ învéscețî. Par‐că nu éste bana a vóstră cama multŭ de câtŭ hrana, și trupŭlu d’învéscerea?
Și care din voi cu minduirea luĭ póte s’adavgă unŭ cotŭ la stătura luĭ?