27 Și care din voi cu minduirea luĭ póte s’adavgă unŭ cotŭ la stătura luĭ?
Niçi pre capŭlu a tĕu nu giură, că nu poțĭ s’façĭ niçi un perŭ albu ică laiu.
Tr’açea vĕ ḑicŭ: nu vĕ minduițĭ tră bana vóstră, çe va s’ mâncațĭ și çe va s’ bețĭ; niçi tră trupŭlu a vostru cu çe va s’ vĕ învéscețî. Par‐că nu éste bana a vóstră cama multŭ de câtŭ hrana, și trupŭlu d’învéscerea?
Și tra ’nvescére çe vĕ minduițĭ? Mutrițĭ crinĭlĭi a câmpuluĭ cumŭ crescŭ; nu s’ curmă nici torcŭ.
Și ași nu vĕ minduițĭ și s’ ḑiçețĭ; ce va s’ mâncămŭ? ică çe va s’ bemŭ? ică cu çe va s’ nĕ ’nvéscemŭ?
Și ași nu vĕ minduițĭ tră mâine; că ḑiua de mâine va s’ aibă ea căștigă tră lucrele a lĭeĭ. Dure‐lĭ éste a ḑiulíeĭ rĕulu a lĭeĭ.