2 Tr’ açea cândŭ façĭ eleimosinea, s’ nu trompeteḑĭ d’ inaintea ta, cum facŭ ipocrițĭlĭi în sinagóge și pe tru călĭurĭ, tra s’ hibă alăvdațĭ de ómen̄ĭ. De alihea vĕ ḑicŭ, că ’și au plata lorŭ.
Serinu va s’hibă că aroșésce çerŭlu, și diminéță ḑiçețĭ: Astă ḑi va s’hibă furtună, că çerulŭ éste aroșŭ și nouratŭ. Ipocrițĭ! fața çerŭluĭ scițĭ s’o alégețĭ, ma sémnele a timpurilorŭ nu putețĭ s’le cunoscețĭ?
stepsurĭ ea lorŭ niçi Tatălŭ a vostru va s’lĭiértă stepsurile a vóstre. Și cândŭ agiunațĭ, s’ nu hițĭ ca ipocrițĭlĭi înverinațĭ; că elĭ aspargŭ fațele a lorŭ, tra s’ lĭ védă ómen̄ĭ ĭi că agiună. Dealihea vĕḑiçŭ, că ’șĭ au luată plata lorŭ.
Și cândŭ te rogĭ, s’nu hiĭ ca ipocrițĭlĭi: cá a lorŭ le p’açe să se rógă stândalui în sinagóge, și pe tru cohiurĭle a călĭuriorŭ tra s’ hibă veḑuțĭ de ómen̄ĭ. Dea’ihea vé ḑicŭ că ’șĭ au plata lorŭ.