10 Fericițĭ sŭntu açelĭ avinațĭlĭi tră dreptate, că a lorŭ éste amirărilĭea çerurĭlor.
Cându v’ agonescŭ de tr’ună çetate, fugițĭ la alantă, că dealihea vê ḑicŭ, nu va s’finițĭ çetățĭle luĭ Israil până cându s’ v̄ină hilĭlu a omŭluĭ.
Iară Iisusŭ ḑise: Alăsațĭ feciorĭlĭi și nu lĭ ținețĭ tra s’v̄ină la mine; că ahtărorŭ éste amirărilĭea din çerŭ.
Atunçea amirălu va s’ḑică la açelĭ din drépta luĭ: Venițĭ ghine cuvêntațĭ a Tată‐mĕuĭ, moștenițĭ amirărilĭa îndréptă a vóuĕ, de la façerea lumelĭeĭ.
Fericițĭ sŭntu açelĭ orfanĭli cu duhŭlu că a lorŭ éste amirărilĭea çerurilorŭ.