3 Atunçea s’ aprochie de nĕsŭ cărtitorŭlu și ḑise: Macă escĭ tine hilĭlu alŭ Dumneḑă, ḑi, tra să s’ facă pân̄ĭ aeste chețri.
Și după çe întrară elĭ în luntre, stătu vintulŭ. Iară açelĭ de tru luntre viniră și se înclĭnară la elŭ și lĭ ḑiseră: Cu dealihea hilĭlu alŭ Dumneḑĕu esci.
Și respunse Simon Petru și ḑise: Tine esci Christolu hilĭlu a v̄iŭluĭ Dumneḑeŭ.
Iară Iisusŭ tăçea. Și respunse Archiereŭlu și lĭ ḑîse: Te giurŭ pre v̄iŭlu Dumneḑĕu, să nĕ ḑîçĭ s’éste că tine esci Christolu hilĭlu alu Dumneḑeu.
Și écă s’ avḑi ună bóçe din çerurĭ çe ḑiçea: Aestu éste vrutŭlu a nieu hilĭu, la care avuĭ bună vrére.