11 Atunçea diabolulŭ lŭ alăsă, și écă anghelĭ s’aprochiară și îlĭ servia.
Ică minduescĭ că nu potŭ eu sá rogŭ acmu Tată‐m̄eu, să m̄í apună înainte cama de dóuĕ‐sprĕ ḑéçe legiun̄ĭ de Anghelĭ?
Și lĭ ḑiçe: Fure că escĭ hilĭlu alŭ Dumneḑă aruncă te înghiosŭ, câ éste scriată; că va s’ dimândă a Anghelorn a luĭ, tră tine, și va s’ te pórtă pe măn̄ĭ, tra s’nu țĭ agudescĭ ciciorŭlu a teu di cheatră.