Omen̄ĭ Ninevițĭ va să scólă la giudecată cu aestă generație, și va s’o condamnă: că elĭ s’tunusiră de predicarea luĭ Iona. Și écă aóçe éste cama multŭ de câtu Iona.
Și altă parabolă lĕ ḑise a lorŭ: Amirărilĭea çerŭluĭ unzésce cu aluatŭlu, care îlŭ luă mulĭérea și ’lŭ ascunse în treĭ mesurĭ de fărină, pănă cându s’aluză tutŭ.
Și elŭ lĕ ḑise: De açea içi‐do cărturarŭ învețatŭ, tru amirărilĭea çerŭluĭ, unzésce cu unŭ domnŭ de casă, care scóte de tru v̄istérea luĭ lncrurĭ nale și veclĭi.
Cavaĭ de voĭ Cărturarĭ și Fariseĭ ipocrițĭ, că înclĭdețĭ amirărilĭea a çerŭluĭ înaintea ómen̄ĭlorŭ; Că voĭ nu întrațĭ; niçĭ açelĭ ce vorŭ să întră, nu lĭ alăsațĭ s’intră.
Și străbătu Iisusŭ tută Galilea, învețândŭ în sinagogele a lorŭ, și predicândaluĭ vanghelĭlu a amirărilĭeĭ, și vindecăndŭ orĭ çe lăngóre și neputére în poporŭ.