Deahihea vĕ ḑicŭ: de câțĭ s’au faptă de mulĭerĭ, vêrnu n’are eșită cama mare de Ioanŭ Botezătorŭlu. Și açelŭ cama m̄icŭ tru amirărilĭea çerŭluĭ, cama mare de elŭ éste.
Că vine la voĭ Ioanŭ în calea dreptățilĭeĭ, și nu lŭ creḑutŭ; ma vameșilĭi și curvele ’lŭ creḑură. Și voĭ cu tóte că ’lŭ veḑutŭ, nu vĕ tunusitŭ apoĭa și să lŭ credețĭ.