17 Si cându lŭ veḑură se inclinară a luĭ; ma nescânțĭ se îndoiră.
Dealihea vĕ ḑicŭ, că sŭntu niscânțĭ din açelĭ çe sta aóçe, carĭ nu va s’gustă mórte, până çându s’védă hilĭlu a omŭluĭ, că v̄ine tru amirărilĭea luĭ.
Și cându m̄ergea s’da tru scire la discipulĭi a luĭ, écă și Iisusu lĕ eși înainte și lĕ ḑise: Bucurați‐vĕ! Și ele s’aprochiară, lĭ acățară ciciórĭle, și se înclĭnară a luĭ.