11 Iară Iisusŭ stătu înaintea guvernatorŭluĭ și guvernatorŭlu lŭ întrebă ḑîcêndŭ: Tine esci amirălu a Iudeĭlorŭ? Și Iisusŭ lĭ ḑîse:
Și va s’ hițĭ adușĭ tră mine înainte de Domnĭ și de amirăraḑĭ, tra mărturia dinaintea lorŭ, și a gintelorŭ.
Dure ’lĭ éste a discipulŭluĭ să s’ facă ca învețătorŭlu a luĭ, și a servitorŭluĭ ca domnŭ‐sĕu. Fure că domnulŭ a casălĭeĭ ’lŭ clĭemară Veelzevulŭ,
Iu éste născutŭlu amiră a Iudeilorŭ? Că îlĭ veḑumŭ stéua la rĕsăritu, si vinemŭ s’ nĕ înclinămŭ a luĭ.
Atunçea Iuda açelŭ çe predéde respunse și ḑîse: Rabbi nu çeva de escu eŭ? Lĭ ḑîçe: Tine dîseșĭ.
Iisusŭ lĭ ḑiçe: Tine ḑîseșĭ; ma vĕ ḑîcŭ; De aó înainte va s’vedețĭ hĭlĭlu a omŭluĭ șeḑêndu la drépta putérelĭeĭ, și venîndŭ pre nuorĭlĭi a çerŭluĭ.