Și s’nu vĕ aspĕriațĭ de açelĭ çe vatămă trupŭlu, ma sufletŭlu nu potŭ s’lu omóră. S’vĕ hibă frică cama multŭ, de açelŭ çe póte s’ chéră în gheenă și trupŭlu și sufletŭlu.
Și ’șĭ aduse aminte Petru de sborŭlu a luĭ Iisusŭ, care lĭ avea ḑîsă, că înainte ca s’cântă cocotŭlu, de treĭ orĭ va să te lépăḑĭ. Și eși afóră și plâmse amarŭ.