42 Iară, a dóua óră s’duse și se rugă ḑîcêndŭ: Tatălŭ a m̄eu s’éste că nu se póte s’trécă de la mine aestă scafă tra s’nu o beau, la s’facă vrérea ta.
Iară Iisusŭ respunse și ḑise: Nu scițĭ çe çérețĭ. Putețĭ voĭ s’bețĭ scafa çe va s’beau eŭ, și s’vĕ botezațĭ cu botezarea cu care me botezŭ eŭ?
Și s’duse puținŭ ma năinte, căḑu pre față și se ruga, ḑîcêndŭ: Tatălŭ a m̄eu, s’fure cu putință, la s’trécă de la mine aestă scafă; Iară nu cumŭ voiŭ eu, ma cumŭ vreĭ Tine.
Și vine și lĭ află iară dorm̄indaluĭ;
S’v̄ină amirărilĭea ta; s’facă vrérea ta după cumŭ în çeru, ași și pre locŭ.