39 Și s’duse puținŭ ma năinte, căḑu pre față și se ruga, ḑîcêndŭ: Tatălŭ a m̄eu, s’fure cu putință, la s’trécă de la mine aestă scafă; Iară nu cumŭ voiŭ eu, ma cumŭ vreĭ Tine.
Că va să s’scólă Christoșĭ minciunoșĭ, și profețĭ minciunoșĭ, și va să spună sémne marĭ, și ciudiĭ tra s’plăniséscă, s’fure cu putință și pre alepțilĭ.