Și s’duse puținŭ ma năinte, căḑu pre față și se ruga, ḑîcêndŭ: Tatălŭ a m̄eu, s’fure cu putință, la s’trécă de la mine aestă scafă; Iară nu cumŭ voiŭ eu, ma cumŭ vreĭ Tine.
Ma tine cândŭ te rogĭ întră în camera ta, și după çe înclĭḑĭ ușa ta, rógă‐te a Tatăluĭ a tĕu açeluĭ de ascumta; și, Tatálŭ a tĕu care véde pe ascumtișaluĭ va s’ți plătéscă pe față.