29 Ma vĕ ḑicu că de aó ’nainte nu va s’beau de aestu pomŭ a v̄itĕlĭeĭ, până la ḑiua açea, cându va s’lu beau cu voĭ din noŭ, tru amirărilĭea a Tataluĭ‐m̄eŭ.
acolo va s’hibă plângérea și scărcicarea dințilorŭ. Atunçea açelĭ drepțĭ va s’luçéscă ca sórĕle, tru amirărilĭea Tatăluĭ lorŭ. Açelŭ çe are ureclĭi tră avḑire s’avdă.