28 Bețĭ de tru aestă tuțĭ; că aestŭ éste sângele a m̄eu, a noŭluĭ testamentŭ, care s’vérsă tră mulțĭ tră lĭertarea pecatelorŭ.
după cumŭ hilĭlu a omŭluĭ, nu vine tra s’hibă servitŭ de alțĭ, mă să servéscă, și să’șĭ da bana luĭ descumpărare tră mulțĭ.
Și apoĭa luă scafa, o mulțumi, și o déde a lorŭ, și lĕ ḑîse:
Ma vĕ ḑicu că de aó ’nainte nu va s’beau de aestu pomŭ a v̄itĕlĭeĭ, până la ḑiua açea, cându va s’lu beau cu voĭ din noŭ, tru amirărilĭea a Tataluĭ‐m̄eŭ.
Și nĕ lĭ értă stepsurĭle a nóstre, după cumŭ și noĭ lĭertămŭ, a stepsițĭlorŭ a nostrorŭ.