9 Și mintimenele respunseră și ḑiseră: Nu ași, s’nu çeva de nu nĕ agiunge niçi a nóuĕ, niçi a vóuĕ; ma cama ghine duçețĭ‐vĕ la açelĭ ce vindu, și acumpărațĭ‐ve.
Écă eu vĕ petrecŭ ca oĭ nolgica de luchĭ: Tr’açea s’hițĭ mintimen̄ĭ că nepărtiçĕle, și blânḑĭ ca porunghilĭ.
Çinçi din ele erau mintimene, și çinçi nebune.
Ma nebunele ḑîseră a mintimenelorŭ: Dați‐nĕ de untulemnulŭ a vostru, că căndilele a nóstre s’astingŭ.
Care‐çido ascultă aeste graie a méle și le façe, va s’lŭ unzescu cu unŭ bărbatŭ mintimenŭ, care ’şi adră casa pe chétră.