5 Și cara s’amână ginerĕle, lĕ vine somnu a tutulorŭ, și dorm̄ia.
Ma s’fure că servitorŭlu açelŭ rĕu ḑiçe în inima luĭ: „Se amână Domnum̄eu
După multu timpu vine domnulŭ açelorŭ servitorĭ, și lĕ căftă cuitéla.
Ma mintimenĕle luară untu‐lemnu în vasele a lorŭ, de adunŭ cu căndilele a lorŭ.
Ma în am̄iaḑă nópte s’avḑi ună bóçe: Écă ginerĕle v̄ine, eșițĭ s’lu așteptațĭ.
Și v̄ine la discipulĭi, lĭ află iu dorm̄ia, și lĭ ḑiçe a luĭ Petru; Ași, nu pututŭ să stațĭ deșcepțĭ ună óră cu mine?
Și vine și lĭ află iară dorm̄indaluĭ;