34 Atunçea amirălu va s’ḑică la açelĭ din drépta luĭ: Venițĭ ghine cuvêntațĭ a Tată‐mĕuĭ, moștenițĭ amirărilĭa îndréptă a vóuĕ, de la façerea lumelĭeĭ.
Tra să s’împlinéscă açea çe s’ḑise prin profetŭlu care ḑiçe: Va s’m̄i desclĭidŭ gura în parabole, și va s’lĕ spunŭ açéle ascumte de la înçeputŭlu a lumelĭeĭ.
Și orĭ care ’șĭ alasă case, ică frațĭ, ică surorĭ, ică tată, ică mumă, ică mulĭére, ică feciorĭ, ică agre, tră numa mea, va s’lĭa tră ună, ună sută, și va s’moștenéscă bană eternă.
Lĭ ḑicŭ a luĭ: Putemŭ. Și elŭ lĕ ḑiçe: Scafa mea va s’o bețĭ și botezarea cu care me botezŭ eŭ, va s’vĕ botezațĭ; ma să ședețĭ la drépta mea și la stânga mea, nu éste ĭn putérea mea s’vĕ o daŭ a vóuĕ, ma açelor tră carĭ s’are îndréptă de Tată‐m̄eu.
Tr’açea açelŭ çe va s’aspargă ună de ca ma‐m̄içĕle aeste dimândăciunĭ, și va s’invéță ómenĭlĭi ași, ma m̄icŭ va să s’ clĭémă tru amirărilĭea çerurĭlorŭ; ma açelŭ çe va s’ facă șiva s’învéța, açelŭ mare va să s’clĭémă tru amirărilĭea cerurĭlor.