și băgară stran̄iele de asupra lorŭ și seḑu elu pre nêse. Și partea açea cama mare din mulțime, ’șĭ așternurá stran̄ĭle în cale, și altă tălĭa lumăchĭ de arborĭ și le așternea în cale.
Și cându vine açelŭ çe luă unŭ talantu, ḑîse: Dómne, eu te cunosceamŭ că escĭ unŭ omŭ strimtu la inimă: séçerĭ acolo, iu nu semenașĭ; și adun̄ĭ d’acolo iu nu împărțîșĭ.