49 s’v̄ină“ și înçepe s’bată servitorĭlĭi soçilĭi aluĭ, și s’măcă și s’bea cu îmbetătorĭlĭi,
Și cându eși açelŭ servitorŭ, află unŭ din soçĭlĭi a luĭ, care ’lĭ avea tră dare ună sută de dinarĭ; și lŭ acață și ’lŭ sŭgruma și ’lĭ ḑiçea: plătea‐m̄ĭ açea ce ’m̄ĭ aĭ tră dare.
Ma s’fure că servitorŭlu açelŭ rĕu ḑiçe în inima luĭ: „Se amână Domnum̄eu
va s’v̄ină domnulŭ açeluĭ servitorŭ în ḑiua cându elŭ nu se aștéptă, și în óra, cându elu nu scie;
Aferițĭ‐vĕ de profețĭlĭi açelĭ minciunoșĭ, carĭ v̄inŭ câtrĕ voĭ învescuțĭ cu stranĭe de óe, ma d’înăuntru sŭntŭ luchĭ arăchitorĭ.