48 Ma s’fure că servitorŭlu açelŭ rĕu ḑiçe în inima luĭ: „Se amână Domnum̄eu
Atunçea lu clĭemă Domnu sĕu, și’lĭ ḑise: servitorŭ rĕu; eŭ țĭ lĭertaĭ tută datoria açea, că me rugașĭ.
Dealihea vĕ ḑicŭ că preste tută averea luĭ va s’lu bagă.
s’v̄ină“ și înçepe s’bată servitorĭlĭi soçilĭi aluĭ, și s’măcă și s’bea cu îmbetătorĭlĭi,
Respunse domnu‐sĕu, și lĭ ḑise: O rĕu și lenevosŭ servitorŭ; aĭ sciută că séçerŭ iu nu semĕnaĭ, și adunŭ d’iu n’am impărțită.