47 Dealihea vĕ ḑicŭ că preste tută averea luĭ va s’lu bagă.
ca s’lĕ da hrană la timpŭ? Fericitŭ éste açelŭ servitorŭ, care cându va s’vină domnu sĕŭ, va s’lu află facêndaluĭ ași.
Ma s’fure că servitorŭlu açelŭ rĕu ḑiçe în inima luĭ: „Se amână Domnum̄eu
Lĭ ḑise domnu‐sĕu; ghine o bunŭ și credinciosŭ servitorŭ; tră puține fuși credinciosŭ, ma va s’te bagŭ pre multele: întră tru bucuria a domnu tĕuĭ
Și lĭ ḑise a luĭ domnu‐sĕu: Ghine a bunŭ și credinciosŭ servitorŭ; tră puține fușĭ credinciosŭ tră multe va s’te bagŭ; întră tru bucuria a domnu‐tĕuĭ.